Pensiile și salariile din sectorul public au rămas înghețate de doi ani. Ionuț Dumitru, consilier onorific al premierului interimar Ilie Bolojan, a deschis public ușa unei posibile indexări din 2027, dar cu o avertizare clară: majorarea trebuie făcută cu prudență, nu ca în 2024, când creșterile au pus presiune critică pe finanțele publice.
România a trecut prin inflație masivă între 2021 și 2024. Statul a răspuns cu înghețarea drepturilor din sectorul public — o decizie care a protejat bugetul central, dar a afectat patru milioane de salariați și pensionari statului. Doi ani s-a-ntins această perioadă de imobilitate, iar puterea de cumpărare a avut de suferit. Acum, discuția despre ce vine după devine urgent și politică.
Greșelile din 2024 și lecția pe care nu trebuie s-o uite din nou
În 2024, România a ales o strategie agresivă. Pensiile au fost majorate în două etape, iar pensia medie — calculată prin indexarea punctului de pensie — a crescut cumulat cu 40 la sută. Pentru o țară care se zbate cu deficite bugetare și datorie publică ridică, a fost o decizie care-a trimis semnale ciudate pe piețele internaționale.
Dumitru a descris direct reacția investitorilor străini la vestea acestei creșteri masive: „Când aud că o țară majorează pensiile cu 40 la sută într-un an, oamenii ridică din umeri și se-ntreabă unde vine banii. Nu-i clar cum se finanțează.” Realitatea din spate e mai dureroasă: acele majorări nu au fost susținute din venituri reale. Statul a împrumutat bani pentru a le plăți. Sistemul de pensii — deja vulnerabil din cauza unui raport neechilibrat între contribuanți și pensionari — s-a deteriorat rapid. În mai 2026, Casa Națională de Pensii Publice raporta 4,68 milioane de pensionari, cu pensia medie de 2.784 de lei lunar. Doar într-o lună, statul achita 13 miliarde de lei în drepturi. Datoria publică s-a agravat, iar consecințele se vor vedea ani de-acum.
O indexare din 2027 cu condițiile stabilite dinainte
Dumitru nu critică majorarea din 2024. O constată și-și trage lecția. Mesajul pentru 2027 e direct: dacă se-ntâmplă o nouă indexare, trebuie să se-ntâmple în condiții care nu-l ucid pe sistem. „După doi ani de înghețare a salariilor și pensiilor, în 2027 va trebui făcută o indexare,” a spus el, dar cu precizarea: „Ea trebuie foarte, foarte bine cumpătată.”
Cuvântul „prudență” sună vag, dar se-ascunde aici miza reală a viitorului. O indexare nu-i o mărime fixă — se poate face cu 5 la sută, cu 8 la sută, cu 12 la sută. Depinde de inflația registrată, de resursele bugetare și de ce va decide următorul guvern. Dumitru e justificat să spună că majorarea-i necesară: omul mediu din sectorul public a pierdut putere de cumpărare după doi ani de înghețare. Doar că statul nu mai are marja pentru repetiția anului 2024. Bugetul e strâns, Europa privește cu atenție, refinanțarea datoriei publice devine mai scumpă pe fiecare zi ce trece. O majorare supradimensionată ar fi sinucidere politică.
Vârsta de pensionare și celelalte tabouri pe care le lasă de-o parte
O altă temă s-a ivit: creșterea vârstei standard de pensionare. Romania are un prag de 62-65 de ani, în funcție de gen și stagiu. Politicienii se-ntreabă de ani dacă nu ar trebui să-l crească, cum au făcut alte țări — Germania la 67, Franța la 64. Dumitru zice: nu e momentul. Și argumentul-i solid.
România are pensii speciale — militari, poliție, magistrați, parlamentari — care pot ieși din viață activă la 45 sau 50 de ani. Impunând unui muncitor obișnuit să muncească mai mult — până la 67 de ani — în timp ce un ofițer se-ntinde la plajă de la 45, asta-i o inechitate ușor de-nțeles și greu de explicat. Deci, pentru Dumitru, trebuie rezolvate întâi pensiile speciale. Abia apoi se poate avea o discuție rațională despre vârsta standard. Nu-ți poți impune dușmanului public o măsură nepopulară timp ce incompetența se-nflorește vizibil alături de ea.
Cine va decide, și când intră în practică
Aici se-ntinde ultimul strat. Dumitru e consilier onorific, nu ministru. Bolojan e premier interimar, nu premier cu puteri depline. Guvernul funcționează acum cu autoritate limitată — poate gestiona o criză, nu poate face reforme fundamentale. O indexare a pensiilor și salariilor din sectorul public cade în categoria reformelor care schimbă structura bugetului pe ani. Asta-i treabă pentru următorul guvern, cel ales la alegerile din toamna 2024 și instalat cu adevărat în 2025.
2027 e suficient de departe cât să fie plauzibil, și suficient de aproape cât să fie credibil. Nu-i promisă garantată, dar-i pe masă. Pentru patru milioane de oameni din sectorul public, asta-i singurul semn de normalitate într-o perioadă în care cu fiecare lună dolarul și euro-ul se-ntăresc. Indexarea din 2027 nu-i o victorie. E un semn că poate nu i-au uitat pe toți.