Ilie Bolojan, premierul interimar al României, a petrecut joi, 2 octombrie, două ore la sediul DNA Iași, audiat ca martor într-un dosar de corupție. Nu e o acuzație la adresa sa, ci doar o depoziție privind o întâlnire din 2025 cu Fănel Bogos, un afacerist din Vaslui.
Bogos este acuzat de instigare la șantaj și cumpărare de influență. Între martie și septembrie 2025, potrivit DNA, el ar fi promis și dat 200.000 de lei unei persoane, care la rândul ei ar fi promis că va contacta oameni cu influență — să spun, clar, să intervină pe lângă conducători ai ANSVSA pentru ca societatea comercială a lui Bogos să primească avantaje nedreptate. Compensația visată: vreo trei milioane de euro. Mai apoi, ar fi oferit alți 300.000 de euro altor doi implicați pentru o sarcină similară. E o schemă obișnuită de corupție: bani pentru acces, acces pentru putere.
Ilie Bolojan și Bogos s-au întâlnit la sediul Guvernului în 2025. Reuniunea a durat 15 minute. Conform declarației pe care Bolojan a făcut-o public la Digi 24 înainte de a fi audiat, discuția a fost despre dificultăți pe care Bogos le întâmpina din partea statului. Doar că într-o discuție așa-zis politică, afaceristul a introdus și probleme care nu se încadrau strict în zona politică — o mișcare care, în ochii unui procuror, sună ca o testare a receptivității ministrului.
Bogos nu a fost singur. Alături de el era Mihai Barbu, fost președinte al PNL Vaslui. Și aici e detaliul care schimbă contextul: Barbu e urmărit penal în dosar pentru trafic de influență. Cu alte cuvinte, afaceristul a venit cu propriul intermediar în sala de așteptare a puterii. Asta nu-i cu automat crimă, dar arată o logică: dacă ai o problemă la stat, vii cu cineva care știe cum să deschidă ușile.
Cristina Trăilă, secretar general adjunct al Guvernului la acea vreme, apare și ea în dosar. A fost audiată cu două săptămâni înainte ca Bolojan. Ea a spus că nu există legătură între Bolojan și Bogos, și că acuzația de trafic de influență nu o privește pe ea, ci pe Barbu. E o precizare importantă: se pare că nu Bolojan este suspect, ci cei care au facilitat contactul și au promis influență din spate.
Ce înseamnă concret o audiere de genul asta
O audiere ca martor la DNA nu-i acuzație. Bolojan nu e suspect, nu-i inculpat. El e doar o persoană care știe ceva despre o intâlnire pe care procurorii o analizează. Deposul lui servește drept marturie pentru a reconstrui ce s-a discutat, cum s-a comportat Bogos, dacă au fost semne de șantaj sau corupție. E partea de rutină, dar și cea mai delicată: audierea unui oficial aflat la vârf arată publicului că în România, măcar pe hârtie, nimeni nu e deasupra investigației.
Procedural, DNA poate cita oricine ca martor. Bolojan a venit, a răspuns, s-a dus acasă. Nu-i semn de vinovăție. Dar politic, e altă poveste. O persoană care astăzi face politici pentru o țară se găsește obligată să-și justifice o conversație dintr-un birou din Guvern. Pentru cititorii mai în vârstă, care-și amintesc alte timpuri, asta sună fie ca normalitate juridică, fie ca măsură de intimidare — depinde cu cine vorbești.
Reacția prezidențiului și a lui AUR
Președintele Nicușor Dan a comentat. Nu pe ton de apărare furioasă, ci mai degrabă de sfătuitor. A spus că e normal ca politicieni să se întâlnească cu oameni de afaceri, atâta timp cât nu se depășesc principiile. Și că n-a văzut pe Bolojan depășind vreun limită. E o declarație care spune: da, auziți-l, dar nu-i vinovat de logică. Doar că mai puțin evident în declarația lui Dan e faptul că el însuși e implicat în ecuație — e președintele, deci și el poate fi citat ca martor dacă vreun alt politician se-ntâlnește cu un suspect. Poate că declarația e și un fel de precauție.
AUR, partidul lui George Simion, a fost mai direct. A spus că Bolojan e trecut prin „malaxorul justiției” ca să-i urce presiunea și să renunțe la ideea alegerilor anticipate. E o acuzație de persecuție politică. Timing-ul e, într-adevăr, curios: DNA auziește un premier interimar în ziua în care politica se-ntortochează în jurul unei guvernări instabile și al speculațiilor pe alegeri. AUR lasă să se înțeleagă că justiția și politica sunt conectate sub apă. Nu e o acuzație ușor de respins în România, unde suspiciunile față de instituții sunt adânci. Însă e și ușor de respins: DNA nu auziește Bolojan acum pentru că el cere alegeri, ci pentru că un afacerist acuzat de corupție s-a întâlnit cu el și procurorii au obligația de a verifica detaliile.
Ce urmează și de ce contează
Ancheta lui Bogos e departe de a se încheia. DNA mai are alte persoane de audiat, alte dovezi de analizat. Bolojan a spus ce știe. Dacă procurorii descoperă că în acea întâlnire de 15 minute au fost semnale de corupție directă, vor ajunge la o învinuire. Dacă nu, Bogos va fi condamnat doar pe baza ofertelor și plăților — ceea ce deja par a fi suficiente pentru șantaj și trafic de influență. Bolojan se întoarce la munca lui de prim-ministru interimar, încă pe scena politică agitată a României.
Pentru cetățean, auzierea asta spune o știre mai subtilă: corupția în România funcționează prin contacte la vârf. Bogos nu mergea la DNA cu un dosar; mergea la un om cu acces. Și când statul decide să investigheze, oamenii cu putere trebuie să se-ntâlnească cu mașinăria justiției, nu ca acuzați, ci ca martori. E o amintire că, măcar pe hârtie, legea se aplică înalt și jos. Că justiția poate fi lentă și inegală, dar mai exista o cărămidă, măcar fragilă, care-o ține în picioare.