Tăierea viței de vie este una dintre cele mai importante lucrări din vie. De ea depinde cantitatea și calitatea strugurilor, dar și sănătatea butucilor pe termen lung. O viță netăiată sau tăiată greșit se îndesește, face mulți lăstari subțiri, struguri mici și este mult mai expusă bolilor. Un plan clar de tăiere, repetat an de an, transformă orice parcelă de vie într-o plantație ușor de condus și profitabilă.
De ce este importantă tăierea viței de vie
Tăierea corectă dirijează energia plantei către lăstarii tineri, cei care poartă strugurii de calitate. În același timp limitează supraîncărcarea cu rod. Dacă lași prea multe coarde roditoare, vița consumă resurse pentru cantitate, nu pentru calitate, iar boabele rămân mici și acide. Prin tăiere controlezi dimensiunea butucului, menții coroana aerisită și bine luminată, reduci riscul de mucegai, mană și putregai, previi ruperea brațelor la vânt sau la încărcare cu struguri.
Un alt rol important este reînnoirea lemnului. Coardele bătrâne produc tot mai slab și se îmbolnăvesc ușor. Prin tăieri periodice înlocuiești treptat lemnul vechi cu lemn tânăr, elastic și productiv. Fără aceste intervenții vița devine stufoasă, greu de lucrat și cu struguri de calitate modestă.
Când se taie vița de vie
Tăierile principale se fac în perioada de repaus vegetativ, când vița nu are frunze și seva nu circulă intens. Intervalul optim este de la sfârșit de februarie până la mijloc de martie, în funcție de zonă. Mugurii nu trebuie să fi pornit încă în vegetație, dar marile geruri trebuie să fi trecut. Tăierile făcute prea devreme, în plină iarnă, pot fi afectate de îngheț, mai ales la soiurile sensibile.
În timpul verii se fac tăieri verzi. Acestea înseamnă copilit, plivit lăstari inutili, ciupit vârfuri și rareori scurtarea unor lăstari prea viguroși. Perioada obișnuită este iunie iulie, când poți regla încărcătura de rod și poți îmbunătăți aerisirea frunzelor. Tăierile de toamnă sunt recomandate doar în zonele foarte blânde, altfel rănile rămân deschise peste iarnă și pot degera.
Înainte de lucru uneltele se șterg cu alcool sau cu o soluție pe bază de clor pentru a limita transmiterea bolilor de la un butuc la altul.
La tăieturile mari este bine să folosești un mastic special pentru pomi. Acesta acoperă rana, reduce pierderea de sevă și împiedică pătrunderea agenților patogeni. La lucrări mai ample este obligatoriu să porți mănuși de protecție și, dacă lucrezi în spalier, încălțăminte stabilă pentru acces pe scară.
Cum lucrează vița de vie și ce lăstari tai
Vița de vie fructifică în principal pe lăstarii porniți din coardele de un an, care la rândul lor cresc din lemn de doi ani. Ramurile bătrâne, cu scoarță groasă și crăpată, nu interesează direct pentru rod, dar pot purta coarde tinere care trebuie păstrate. Lemnul uscat, crăpat sau afectat de ciuperci trebuie eliminat complet.
La începutul lucrării identifici coardele de un an, cu scoarță netedă, maronie sau gălbuie, viguroase, bine maturate. Acestea vor rămâne pentru fructificare sau ca cepi de rezervă. Coardele firave, prea subțiri sau cele rupte și curbate exagerat nu se lasă, pentru că dau struguri puțini și slab calitativi.
Sisteme de tăiere și numărul de muguri
În funcție de soi și de modul de conducere a butucului, există trei variante principale de tăiere. Tăierea scurtă se bazează pe cepi cu doi sau trei muguri. Acești cepi se distribuie pe brațele butucului și se folosesc mult la soiurile viguroase, care produc bine și pe lăstari scurți. Tăierea lungă păstrează coarde de rod cu șase până la zece muguri și se potrivește soiurilor ce rodesc mai bine la baza coardelor lungi sau când vița este condusă pe spalier înalt.
Tăierea mixtă combină cei doi pași. La fiecare braț lași un cep de rezervă cu doi sau trei muguri, situat cât mai aproape de trunchi, și o coardă de rod mai lungă, cu șase până la zece muguri. Cepul asigură lemnul de înlocuire pentru anul următor, iar coarda de rod produce strugurii în sezonul curent. Acest sistem menține un echilibru bun între creștere și producție, fiind folosit în multe plantații moderne.
În practică, pe fiecare butuc se păstrează în general între trei și cinci coarde roditoare, în funcție de vigoarea plantei și de distanța de plantare. Dacă supraîncarci butucul cu prea multe coarde, boabele se vor coace greu și rămân mici. Dacă păstrezi prea puține coarde, butucul intră în creștere vegetativă puternică, cu lăstari groși, dar puțin rod.
Cum se execută efectiv tăieturile
Tăierea se face oblic, la unul sau doi centimetri deasupra unui mugure orientat spre exteriorul coroanei. Panta secțiunii trebuie să ducă apa de ploaie în partea opusă mugurelui, ca acesta să nu putrezească. Coardele vechi, uscate sau bolnave se scot de la inel, cât mai aproape de punctul de inserție, fără să lași cioturi. Cioturile rămase devin ușor sursă de infecție și se usucă, slăbind brațul.
La coardele de rod nu se lasă mai mulți muguri decât poate susține planta. Pe brațele principale se distribuie uniform coardele, astfel încât lăstarii de anul viitor să aibă spațiu de lumină și să nu se intersecteze. În cazul viilor conduse pe spalier, ramurile se orientează pe sârme cât mai uniform, pentru a acoperi bine suprafața, dar fără aglomerări.
Poziția rodului pe coardă, în funcție de soi
Vița nu rodește la fel pe toată lungimea coardei. La multe soiuri de vin din zonele temperate, ochii fertili sunt între nodurile 2 și 6. La soiurile de masă și la unele soiuri viguroase, rodul bun începe mai târziu, de la mugurul 5 spre 10 sau chiar 12.
Asta înseamnă că pentru un soi care rodește la bază poți folosi tăieri scurte, pe cepi de 2 sau 3 ochi. Pentru un soi care rodește spre vârf sunt obligatorii coardele lungi, altfel vei avea frunze mult și ciorchini puțini. Ideal este să întrebi la pepinieră ce tip de rodire are soiul sau să observi doi, trei ani la rând unde apar cei mai mulți ciorchini pe coardă.
Încărcătura de ochi pe butuc și pe hectar
Agronomic se lucrează cu număr de ochi pe butuc, nu doar cu coarde la întâmplare. Ca idee, la o vie de amator condusă pe spalier, cu butuci la 1 metru pe rând și rânduri la 2,2 metri, un butuc mediu suportă între 25 și 35 de ochi. La soiuri foarte viguroase se poate urca spre 40 de ochi, dacă solul este fertil și ai irigație. La viile joase, clasice, butucul duce de obicei 18 până la 25 de ochi.
La nivel de suprafață, multe tehnologii țintesc 60 până la 80 de mii de ochi la hectar pentru vinuri de calitate și 80 până la 120 de mii de ochi la hectar pentru producții mari, de masă. Dacă vezi că vița face struguri mici și nu coace, redu încărcătura cu 20 30 la sută anul următor, nu mai păstra aceleași coarde.
Raport frunză, struguri și influența asupra calității
Vița are nevoie de o anumită suprafață de frunză pentru fiecare kilogram de struguri. În viticultura modernă se consideră că este nevoie cam de 0,8 până la 1,2 metri pătrați de frunză pentru un kilogram de struguri de calitate bună.
Dacă lași prea mulți ciorchini pe puțină frunză, strugurii rămân acizi și nu acumulează zahăr. Dacă lași puțini ciorchini la foarte multă frunză, vinul iese plat, fără corp, iar vița intră în creștere vegetativă excesivă. Prin tăiere și prin tăierile în verde reglezi de fapt acest raport.
Diferențe între vie pentru vin și vie de masă
La soiurile pentru vin roșu de calitate, tehnologia recomandă încărcături mai mici pe butuc, uneori sub 20 de ochi, tocmai pentru a concentra substanțele în struguri. Se acceptă boabe mai mici, dar cu conținut mare de zaharuri și polifenoli.
La soiurile de masă ținta este aspectul ciorchinelui, deci se lasă mai mulți muguri pe coardă, dar se fac normări ulterioare de rod. Se rup ciorchinii în exces sau se răresc boabele, ca să rezulte ciorchini rari, aerisiți, fără boabe strivite.
Formarea butucului în primii ani
În anul plantării principalul obiectiv este rădăcina. Se lasă un lăstar principal și eventual unul de rezervă, restul se rup. Toamna se taie la 2 3 ochi pentru formarea trunchiului scurt.
În anul doi se crește trunchiul la înălțimea dorită și se aleg viitoarele brațe. Nu este bine să lași viei rod deplin în anul doi, eventual un singur ciorchine pe lăstar, doar pentru control.
În anul trei butucul poate intra în producție normală. Abia din acest moment are sens să aplici un sistem de tăiere stabil, cu cepi de rod și cepi de rezervă, altfel slăbești butucul încă din start.
Tăieri în verde mai detaliate
Copilitul nu înseamnă doar ruperea lăstarilor din lemnul vechi. Se îndepărtează și lăstarii care pornesc din aceeași bază și concurează lăstarul principal. Se lasă de regulă un singur lăstar puternic pe nod, ceilalți se rup cât sunt încă mici.
Normarea ciorchinilor contează mult. Pe un lăstar viguros lași de obicei unul sau doi ciorchini. Dacă lăstarul este subțire, lași unul singur sau îl suprimi complet.
Defolierea parțială în zona ciorchinilor se face după compactarea boabelor. Se scot câteva frunze din jurul ciorchinelui pentru a crește circulația aerului și a reduce riscul de mucegai. Pe partea sudică se lucrează cu atenție, altfel riști arsuri pe boabe, mai ales în ani caniculari.
Tăierea în două etape pentru a reduce plânsul viței
Vița are fenomenul de plâns primăvara. Dacă tai foarte târziu, la dezmugurit, rănile mari curg puternic și se slăbește butucul. O soluție folosită în multe podgorii este tăierea în două etape.
În ianuarie februarie faci o prescurtare grosieră, lăsând coardele ceva mai lungi decât trebuie. Apoi, cu o săptămână înainte de dezmugurit, revii și scurtezi exact la numărul de ochi dorit. Plânsul se concentrează pe bucățile de coardă eliminate la a doua trecere, nu pe brațele principale.
Adaptarea tăierii la sol, portaltoi și vigoare
Pe soluri foarte fertile, profunde, pe care vița crește puternic, tăierile trebuie să fie mai severe, cu mai puține coarde și cu lungime moderată. Altfel butucul se transformă într o masă de frunze și coarde groase, greu de condus.
Pe soluri sărace sau uscate nu se taie prea scurt și nu se reduce exagerat numărul de coarde, pentru că planta are oricum resurse limitate. La portaltoii de mare vigoare se reduce încărcătura și se lucrează intens cu tăieri în verde. La portaltoii de vigoare mică se lasă ceva mai mulți ochi, dar pe coarde scurte.
Semne că tăierea din anii trecuți a fost greșită
Dacă internodiile sunt foarte lungi, frunzele mari și strugurii puțini, vița a fost tăiată prea tare sau a fost suprafertilizată cu azot. Ai prea puțini ochi la prea multă energie.
Dacă internodiile sunt scurte, lăstarii subțiri, foarte mulți, iar strugurii sunt mici și nu se coc, vița a fost supraîncărcată. Trebuie redus numărul total de ochi și normat rodul în verde.
Dacă vezi multe uscări de brațe sau coarde cu lemn brunificat la interior, este semn de boli ale lemnului. În acest caz tăierile trebuie făcute cu mare atenție, lemnul bolnav se scoate până la țesut sănătos, iar uneltele se dezinfectează după fiecare butuc.
Legarea de spalier și înălțimea coroanei
Pentru viile pe spalier, înălțimea primei sârme la 40 50 de centimetri și a doua la 70 80 de centimetri ajută mult la repartizarea coardelor și la lucrările mecanice sub rând. Coardele roditoare se leagă orizontal sau ușor oblic, pentru a repartiza uniform lăstarii și ciorchinii.
Dacă lași coardele ridicate prea vertical, lăstarii din vârf domină, iar partea de jos rămâne slabă. Rezultatul este o coroană dezechilibrată, cu rod mai mult sus și gol în zona inferioară, acolo unde ar fi trebuit să fie cei mai accesibili ciorchini.
Aerisirea coroanei și echilibrarea butucului
După ce stabilești coardele de rod și cepii de rezervă, te ocupi de aerisirea coroanei. Lăstarii orientați spre interior, cei care se încrucișează sau se freacă între ei trebuie eliminați. Scopul este să obții o coroană ușor de pătruns de lumină și vânt, fără colțuri umbrite unde umezeala stagnează și apar bolile.
Pe un butuc matur nu se lasă de obicei mai mult de opt până la zece coarde roditoare. La soiurile mai puțin viguroase se coboară chiar la șase coarde. Pe fiecare coardă numărul de muguri se stabilește după puterea de creștere observată în anii anteriori. O tăiere echilibrată înseamnă să reduci suficient vița pentru a concentra energia pe rod, dar să păstrezi destul lemn ca butucul să nu slăbească.
Îngrijirea viței de vie după tăiere
Imediat după tăiere verifici toate rănile mari și le acoperi cu mastic. Acest pas este important mai ales la tăieri groase, unde expunerea lemnului este mare. În primăvară se poate aplica și un tratament cu sulfat de cupru sau cu alte fungicide omologate, pentru a proteja rănile și mugurii împotriva infecțiilor.
La pornirea vegetației este utilă o fertilizare cu îngrășăminte organice, de exemplu gunoi bine descompus sau compost. Acestea se încorporează superficial în zona rădăcinilor și se completează, dacă este nevoie, cu îngrășăminte minerale echilibrate în azot, fosfor și potasiu. În perioadele secetoase vița trebuie udată moderat, dar constant, astfel încât solul să rămână reavăn, nu îmbibat.
Greșeli frecvente la tăierea viței de vie
Cea mai des întâlnită greșeală este tăierea prea drastică. Dacă scurtezi aproape toate coardele la unul sau doi muguri, butucul va răspunde cu mulți lăstari viguroși și puțin rod. Planta intră în stres și poate avea o vegetație dezechilibrată. Tăierea prea superficială este la fel de problematică. Dacă lași prea multe ramuri și muguri, vița se supraîncarcă, strugurii rămân mici, coacerea întârzie, iar boala lovește ușor.
O altă greșeală este tăierea în zile foarte geroase sau după perioade cu îngheț prelungit. Lemnul devine casant, rănile se vindecă greu și există risc mare de degerături sub secțiune. Mulți ignoră și rolul lăstarilor de rezervă. Dacă elimini toți lăstarii de bază și păstrezi doar coardele lungi, anul următor nu vei avea lemn tânăr din care să refaci butucul. Fără acești cepi de înlocuire, vița îmbătrânește repede.
Se întâmplă des să rămână cioturi de câțiva centimetri după tăiere. Aceste bucăți de lemn nu mai dau lăstari viguroși, se usucă și devin puncte de intrare pentru ciuperci. O tăietură corectă se face aproape de inelul de ramificare, fără să rănească lemnul principal, dar nici să lase porțiuni inutile.
Tăierea viței de vie nu este o lucrare de formă. Este operația care stabilește din iarnă ce fel de recoltă vei avea în toamnă și cât de sănătoasă rămâne planta. Lucrezi în perioada de repaus, folosești unelte ascuțite și dezinfectate, identifici corect lemnul de un an, stabilești numărul de coarde și muguri după vigoarea butucului și eviți excesele, fie de tăiere, fie de lăsare a prea multor ramuri.
Dacă respecți aceste principii și verifici anual rezultatul în funcție de strugurii obținuți, în câțiva ani vei avea un sistem de tăiere adaptat perfect soiurilor tale și condițiilor din vie. Vița va fi aerisită, ușor de lucrat, cu struguri uniformi și de calitate.