Vița de vie intră în repaus vegetativ după căderea frunzelor, moment în care devine vulnerabilă la temperaturi foarte scăzute. Temperaturile extreme pot afecta mugurii și lăstarii de un an, compromițând recolta următoare. Chiar și soiuri rezistente (de ex. Feteasca Neagră, Pinot Noir) suportă până la -20…-28°C doar dacă sunt bine protejate. De aceea, pregătirea înainte de iarnă este esențială pentru orice plantație mică de grădină. Lucrările se fac de regulă după ce vița a intrat în repaus vegetativ (după primele brume) și înainte de gerurile puternice. În primele luni reci pot fi făcute tratamente, fertilizări și lucrări de sol, astfel încât plantele să aibă toate resursele necesare în primăvară.
Tratamente fitosanitare de toamnă
La finalul ciclului de vegetație, după recoltare și căderea frunzelor, se aplică tratamente pentru a distruge agenții patogeni care iernează pe viță. Primul pas este stropirea cu un fungicid pe bază de cupru (de exemplu zeamă bordeleză 3%, sau produse comerciale precum Champ 77 WG, Triumf ori Funguran OH). Sulfatul de cupru acționează atât ca fungicid (combate făinarea și mana), cât și ca insecticid contact, distrugând formele de viață ale dăunătorilor de pe scoarță. Tratamentele trebuie făcute pe vreme senină, cu temperatură > +10°C, când coardele sunt uscate și planta în repaus vegetativ.
La 2–4 săptămâni după primul tratament, când s-a vindecat tăierea și condițiile permit, se aplică un tratament cu ulei horticol (ulei mineral). Uleiul horticol înfășoară și suprimă prin asfixiere ouăle și larvele de insecte ce iernează pe coardă. Pentru aceasta se pot folosi produse specifice (de ex. Mospilan Oil, Ovipron Top), amestecate în apă cu un adjuvant (un lipici vegetal sau puțină săpun/zahăr) pentru o mai bună aderență pe scoarță. Astfel de stropiri cu ulei se fac numai pe lumină, fără vânt, iar soluția trebuie pulverizată din vârf până la bază, pentru a acoperi complet suprafața butucului.
În imaginea alăturată, viticultorul prunează un butuc de viță înainte de iernare. Pe lângă tăierea corectă (scurtarea coardelor conform soiului), se aplică tratamentele toamnei menționate mai sus. Toate tăierile de rodire și rănile rezultate trebuie protejate cu tratamente antifungice la finalul toamnei.
Fertilizare și lucrări de sol
După ce vița a intrat în repaus, se administrează îngrășăminte care încurajează lignificarea lemnului, nu creșterea. Se aplică în jurul butucilor gunoi de grajd bine descompus (îngrășământ organic) împreună cu un îngrășământ complex fosfat-potasiu. De exemplu, un îngrășământ PK concentrat (0-52-34) precum Multi-MKP furnizează necesarul de fosfor și potasiu fără azot. Fertilizările cu fosforice și potasice sporesc stocul de amidon din lăstari, favorizând maturarea completă a lemnului și rezistența plantelor la ger. Azotul se evită în doze mari, deoarece stimulează creșterea necontrolată a lăstarilor, care ar reduce rezistența la frig.
După administrare, îngrășământul se încorporează în sol prin săpat sau arat pe adâncime redusă (15-25 cm). În solurile compacte se poate adăuga și un subsolaj la 50-55 cm pentru aerisire. Arătura de toamnă (săparea cu plug special pentru vie) se face de obicei după căderea frunzelor, formând brazde întoarse spre rândul de viță, astfel încât să rezulte un bilon de pământ de-a lungul rândului. Acest lucru contribuie la îngroparea liniilor scurte de rod din formele joase de conducere. În zonele uscate sau cu intemperii puternice, arătura poate fi amânată până în noiembrie-decembrie.
Protecția fizică a butucilor (mușuroire și adăposturi)
După aplicarea tratamentelor și fertilizărilor, urmează mușuroirea butucilor. Se adaugă un strat de 30–40 cm de pământ afânat (sfărâmizat) în jurul bazei fiecărui butuccumsa.ro. Această operațiune (similară musuroirii la trandafiri) protejează coletul și coardele de îngheț. În cazul lucrărilor mecanizate, plugul de arat realizează automat un bilon de pământ pe rând; pe parcele mici sau manual, se depozitează pământul cu lopata la baza butucului. Este important ca primăvara să se îndepărteze acest strat suplimentar de pământ înainte ca vița să intre în vegetație, pentru a nu forța desprinderea portaltoiului de altoi. În plus, orice rădăcini noi formate în stratul superficial trebuie tăiate, deoarece sensibilizează butucii în perioadele de stres termic.
Pentru vițele tinere conduse pe semi-înălțime, se continuă mușuroirea obligatorie pe perioada de vegetație secundară. În formele joase de conducere, coardele se pot grupa și înnoda aproape de sol, apoi se acoperă cu 5-10 cm de pământ pentru a nu porni lăstarii în timpul unei reprize calde din iarnă.
Metode tradiționale de acoperire și protecție suplimentară
În zonele geroase, pe lângă mușuroire se pot aplica și adăpostiri fizice suplimentare, având grijă mai ales de rădăcini și colet. Vița rezistă natural până la –25°C, astfel că nu este necesar să se înfășoare corzile la înălțime. Dimpotrivă, se pune accent pe izolația zonei bazale: de exemplu, un strat de ramuri de conifer (brad/molid) la bază, peste care se lasă corzile culcate și se acoperă cu ramuri de câțiva centimetri grosime, apoi cu scânduri și folie. Această metodă menține vița uscată și protejează butașii din colet.
O alternativă eficientă este acoperirea cu covorașe de stuf țesute (rogojini de stuf). Se îndoiesc corzile la sol, se fixează ușor (cu suporturi de arcezi sau pietre) și se așază covorașe din stuf de 7–10 cm grosime deasupra lor. Avantajul stufului este că nu putrezește și nu atrage rozătoarele sub aceeași, spre deosebire de paie. Dacă totuși se folosesc paie sau rumeguș, este recomandat să se plaseze pe alocuri granule de rodenticid în interior, deoarece șoarecii vor fi tentați să-și facă cuib în materie uscată. În regiunile cu strat consistent de zăpadă, se poate lăsa vița pe spalier până după prima ninsoare semnificativă, apoi se îndoiesc corzile și se acoperă cu zăpadă (10–50 cm), care oferă o bună izolație naturală.
Pentru grădinarii cu plantații mici, aceste metode tradiționale (mușuroire manuală, acoperiri organice) pot fi completate cu tehnologii moderne recomandate: folosirea de vopsele albe de iarnă pe coardele ramificate (reflectă lumina soarelui și limitează fisurarea cu blast), aplicarea de spumă specială de protecție pe colet sau plase fine pe sol. De asemenea, se pot utiliza produse noi antimolii și acaricide de iarnă disponibile în magazinele de profil. Însă fie tradițional, fie modern, cheia este ca vița să intre în iarnă puternică, cu lemn bine lignificat și cu atacul patogenilor redus la minim.