În satele românești, masa de Paște nu era completă fără drob de miel, un preparat cu gust bogat și arome îmbietoare, făcut cu grijă de gospodine după rețete transmise din generație în generație. În trecut, totul se făcea cu ingrediente proaspete, de la mielul crescut în gospodărie, până la verdețurile culese din grădină. Fiecare gospodină avea propriile secrete pentru a obține un drob fraged, bine legat și plin de savoare.
Bucătăria de la sat avea un farmec aparte – mirosul de ceapă verde și mărar proaspăt umplea casa, iar prapurul spălat cu grijă în apă rece era întins pe o tavă din tuci, pregătit să învelească umplutura aromată. Nimic nu se irosea, fiecare ingredient era valorificat cu pricepere, iar drobul nu era doar un preparat gustos, ci și o tradiție respectată cu sfințenie.
Rețeta Tradițională de Drob de Miel ca la Sat
Ingrediente
- Inima, ficatul și plămânii unui miel
- 1 ceapă uscată
- 1 morcov
- 1 rădăcină de pătrunjel
- 3-4 ouă
- 4 legături de ceapă verde
- 1 legătură de mărar verde
- 1 legătură de pătrunjel verde
- 1 prapur de miel
- 1 felie de pâine (preferabil mai veche)
- Sare și piper, după gust
- 2-3 linguri de ulei
Mod de preparare
Fierberea măruntaielor
În trecut, gospodinele fierbeau măruntaiele de miel într-un ceaun mare, pe plita sobei, la foc mic, pentru a păstra aroma și fragezimea cărnii. Se punea apă cu un praf de sare la fiert, iar când începea să clocotească, se adăugau organele de miel bine curățate și spălate. În aceeași apă se puneau și o ceapă întreagă, un morcov și o rădăcină de pătrunjel, care dădeau gust bun cărnii. Totul se lăsa la fiert la foc domol, timp de aproximativ 30-40 de minute, până când măruntaiele se pătrundeau bine.
Tăierea și amestecarea ingredientelor
După ce carnea era fiartă, se scurgea bine și se lăsa la răcit. La sat, gospodinele foloseau satârul de lemn sau mașina de tocat manuală pentru a mărunți carnea. Pentru un drob mai fin, măruntaiele se treceau prin mașina de tocat alături de o felie de pâine înmuiată în apă și bine stoarsă, pentru a lega mai bine compoziția.
Verdețurile – gustul proaspăt al primăverii
Secretul unui drob gustos era ceapa verde, mărarul și pătrunjelul proaspăt culese din grădină. Gospodinele tăiau ceapa verde cu tot cu cozile fragede, pentru un plus de aromă. Toate verdețurile se tocau fin și se amestecau cu carnea mărunțită.
Omogenizarea compoziției
Într-un castron mare de lut, se adăugau ouăle bătute bine, puțină sare și piper. Se frământa cu mâna, pentru ca toate aromele să se îmbine perfect.
Pregătirea prapurelui
Un detaliu important era prapurele mielului, membrana subțire și delicată care învelea drobul. La sat, prapurele se spăla bine în mai multe ape reci și se lăsa la scurs pe un ștergar curat. Apoi, se ungea tava cu puțin ulei și se întindea prapurele astfel încât să acopere și marginile tăvii, pregătindu-l pentru umplutură.
Coacerea drobului
Se turna compoziția în tava tapetată cu prapur, se nivelea bine, apoi se aduceau marginile prapurelui peste drob, acoperindu-l ca într-un „pachet”. Deasupra, se ungea cu puțin ulei pentru a se rumeni frumos.
Tava era pusă în cuptorul sobei încins, unde drobul se cocea aproximativ 40 de minute, până căpăta o crustă aurie.
🍽️ 7. Servirea tradițională
La sat, drobul nu se tăia imediat după ce era scos din cuptor – se lăsa puțin să se răcească, pentru a se așeza frumos feliile. Se răsturna mai întâi pe o farfurie, apoi pe alta, pentru ca partea rumenită să fie la vedere.
Drob de miel se servea alături de ridichi, ceapă verde, salată și, bineînțeles, pâine de casă proaspăt scoasă din cuptor.
Tradiția și Gustul Autentic al Bucătăriei de la Sat
În satele românești, drobul de miel nu era doar un preparat, ci un simbol al mesei de Paște. Se făcea cu grijă, cu ingrediente naturale și cu dragoste pentru familie. Rețeta simplă, dar plină de savoare, a rămas neschimbată de-a lungul generațiilor, păstrând gustul autentic al copilăriei și al sărbătorilor petrecute în familie.
Dacă vrei să redescoperi aroma preparatelor tradiționale, încearcă această rețetă așa cum o făceau bunicii noștri – vei simți gustul autentic al mâncării gătite cu suflet!
