Descoperă secretele cultivării cepei pentru sămânță. Tehnici avansate pentru producție

Ceapa, clasificată în familia Alliaceae și regnul Plantae, este o plantă cu o istorie îndelungată, având origini în regiunile de stepă din Asia centrală și de vest, probabil pe teritoriul Afganistanului de astăzi. Cu o vechime de aproximativ 5.000 de ani, ceapa a fost cultivată și apreciată ca plantă medicinală, condiment și legumă.

Această plantă bienală sau trienală este omniprezentă în special în sud și sud-estul țării. În plus față de carbohidrați, ceapa conține cantități semnificative de potasiu, calciu, fosfor, zinc, iod, cupru și o varietate de vitamine precum A, E, C și complexul B. Proprietățile antiseptice ale acestei legume o fac valoroasă și în cosmetică.

În contextul legislativ, în România, producția de semințe și material săditor horticol este reglementată de Legea nr. 266/2002. Această lege stabilește cadrul legal pentru producerea, prelucrarea, controlul, certificarea calității și comercializarea semințelor și materialului săditor. Atribuțiile în asigurarea unităților de producție cu semințe și material săditor intră în responsabilitatea MAPDR, care colaborează cu instituții precum Academia de Științe Agricole și Silvice (ASAS), Institutul de Stat pentru Testarea și Înregistrarea Soiurilor (ISTIS), Inspecția Națională pentru Calitatea Semințelor (INCS) și unitățile de învățământ superior.

În categoria biologică a semințelor de ceapă, se efectuează verificări la începutul infloritului și în perioada infloritului masiv pentru eliminarea plantelor netipice și bolnave. Producătorii, prin intermediul inspectorilor acreditați, inspectează parcelele unde se produc culturi semincere, asigurând respectarea regulilor, normelor și procedurilor în vigoare. Aceștia evaluează stadiul de creștere, identifică boli și organisme dăunătoare, verifică prezența altor plante care pot influența polenizarea și determină puritatea varietală.

Diamant este soiul cel mai cultivat la aceasta data in tara noastra, din aceasta grupa de soiuri si hibrizi (prin semanare direct in camp), dar intr-un procent mult mai mic decat ceapa din arpagic. A fost omologat in anul 1977 si reinscris in anul 1999. Bulbul este de forma aproape sferica, greutatea de 120-300g, tunicile exterioare sunt de culoare galben-auriu. Foile interioare sunt albe, cu grosime de 1-1,5mm, suculente, cu gust dulce-placut, putin iute. Este un soi care se pastreaza bine peste iarna. Acest soi este indicat sa fie folosit atat pentru consum in stare proaspata, cat si pentru industrializare.

Rosie de Fagaras este un soi autohton care se cultiva in Transilvania. A fost omologat inanul 1952 si reinscris in anul 1999.

Este un soi pretentios la umiditate, si de aceea nu se cultiva in regiunile secetoase. Bulbul este mare, avand greutatea de 120-150g. Forma bulbului este sferic turtita. Culoarea tunicilor exterioare este rosie-violacee intensa. Perioada de vegetatie este de 130-140 zile. Este rezistent la mana si sensibil la viroze. Capacitatea de pastrare este mijlocie. Se cultiva pentru a fi consumat in stare proaspata.

Aurie de Buzau este singurul soi care se cultiva la noi in tara prin rasad, dar si semanat direct in camp. A fost inregistrat la ISTIS in anul 1971 si reinscris in anul 1999. Este un soi tardiv, cu perioada de vegetatie de 135-145 zile. Bulbul este mare, de forma tronconica, alungit mult spre baza si rotunjit la partea superioara, avand diametru la mijloc de 7-10cm., ajungand la greutatea de 250-300g. Capacitatea de pastrare este mijlocie, iar rezistenta la mana este, de asemenea, mijlocie. Este indicat pentru consum in stare proaspata.

Milena F1 – hibrid tardiv, 131 zile, obtinut la I.C.L.F.Vidra in 2001. Bulbul are forma larg ovoidala, cu greutate mare, culoare maro, foarte bine acoperit de tunici. Este un hibrid tolerant la mana, cu o capacitate foarte buna de productie si de paastrare.

Gloria F1 – hibrid obtinut la I.C.L.F.Vidra in 2001, cu o perioada de vegetatie de 126 zile. Bulbul are o forma larg obovoida, marime medie, tunicile sunt de culoare bruna si adera foarte bine pe bulb. Este tolerant la mana, are o capacitate foarte buna de pastrare.

Kitty F1 – hibrid obtinut la I.C.L.F.Vidra in 2002, are o perioada de vegetatie de 130 zile. Bulbul este mare, de forma in sectiune larg ovoida spre circulara, cu tunicile de culoare maro foarte aderente pe bulb. Este tolerant la mana, se pastreaza foarte bine, pornirea in vegetatie in timpul pastrarii fiind foarte tardiva.

Marrona F1 – hibrid obtinut la I.C.L.F.Vidra in 2002, tardiv (130 zile). Bulbul este mare, cu tunici de grosime mijlocie de culoare maro. Forma bulbului in sectiune este larg ovoida spre circulara. Hibridul este tolerant la mana, putregaiul alb si putregaiul. Are o capacitate foarte buna de pastrare, pornirea in vegetatie este foarte tarzie (8-10 luni).

Principalele mecanisme genetice utilizate

 Androsterilitatea este definită ca incapacitatea unor plante de a produce gameți masculi funcționali.

Ca și autoincompatibilitate și androsterilitate poate fi folosită cu succes în obținerea hibrizilor comerciali simpli și dubli, făcând inutile operațiunile de castrare a formelor materne(linii consangvinizate, hibrizi simpli).

Utilizarea poliploidiei și haploidiei în producereea de semințe

HAPLOIDIA este fenomenul de reducere la jumatate a numarului de cromozomi din celulele somatice, astfel ca plantele au numarul de cromozomi egal cu numarul gametic de cromozomi

POLIPLOIDIA este o anomalie de dezvoltare celulara caracterizata printr-o disociere a procesului de diviziune nucleara si citoplasmatica. Nucleul se divide, dar citoplasma nu, rezultand o celula cu nucleu dublu, triplu etc. si o masa citoplasmatica mult marita in volum. La individul normal, megacariocitele prezinta fenomenul de poliploidie.

Înmulțirea celulară și meristematică

Înmulțirea vegetativă este o metodă care cunoaște, în ultimul timp, la majoritatea plantelor de cultură, o utilizare spectaculoasă.

La majoritatea speciilor horticole , prin cultura în vitro de celule și țesuturi se obține fără mari dificultăți , calus din care , prin diferențiere, pot fi regenerate plante întregi.

La speciile care se înmultesc prin semințe,tehnicile de micropropagare, sub forma embrioculturii sau a culturii în vitro de celule si țesuturi