Lipsa fructificării la pomii fructiferi este o problemă frecventă în livezi și grădini, iar cauzele pot fi multiple. Factori precum vârsta pomului, deficiențele nutriționale, condițiile climatice sau tehnicile greșite de tăiere pot influența negativ procesul de rodire. Pentru a obține o recoltă bogată, este esențial să identificăm corect cauza și să aplicăm soluțiile potrivite.
Una dintre cele mai comune cauze ale nerodirii este tinerețea pomului. Un pom tânăr, proaspăt plantat, are nevoie de câțiva ani pentru a intra pe rod. De exemplu, meri și peri altoiți pe portaltoi viguros pot începe să rodească abia după 4-5 ani, iar cei pe portaltoi de tip semipitic sau pitic pot produce fructe încă din al doilea sau al treilea an. La prun, cais sau piersic, perioada de așteptare este, în general, mai scurtă, dar tot depinde de condițiile de creștere. Dacă pomul este mai vechi și nu rodește, problema este alta.
Un alt factor important este polenizarea. Multe specii de pomi fructiferi sunt parțial sau total auto-infertile, ceea ce înseamnă că au nevoie de polen de la un alt soi compatibil pentru a produce fructe. De exemplu, unele soiuri de măr, prun și cireș nu pot da roade dacă în apropiere nu există un soi polenizator adecvat. Dacă ai un singur pom dintr-un soi auto-infertil, soluția este să plantezi un alt soi compatibil sau să apelezi la altoire, introducând ramuri de la un soi polenizator pe același pom. De asemenea, este importantă prezența albinelor și a altor insecte polenizatoare. Într-o primăvară rece și ploioasă, polenizarea poate fi afectată semnificativ. În astfel de cazuri, se recomandă atragerea polenizatorilor prin plantarea de flori melifere în apropiere sau chiar polenizarea manuală cu ajutorul unei pensule moi.
Tăierile necorespunzătoare pot împiedica rodirea, mai ales la speciile care fructifică pe lemn de doi sau trei ani. O tăiere agresivă, în care se elimină prea multe ramuri purtătoare de muguri de rod, poate duce la un an fără fructe. De exemplu, la măr și păr, majoritatea fructelor se dezvoltă pe formațiuni numite țepușe, care trebuie menținute. La piersic, mugurii de rod se află pe ramurile anuale, iar lipsa unor tăieri corecte poate duce la o recoltă slabă. În cazul cireșului, o tăiere excesivă duce la formarea multor lăstari de vegetație, în detrimentul mugurilor de rod. Soluția este aplicarea unui sistem de tăiere adaptat fiecărei specii, astfel încât să se mențină un echilibru între creștere și rodire.
Deficiențele nutriționale sunt un alt motiv frecvent pentru lipsa fructificării. Dacă pomii primesc prea mult azot, aceștia își vor concentra energia pe creșterea vegetativă, dezvoltând multe frunze și lăstari în detrimentul florilor și fructelor. Acest lucru se întâmplă adesea în cazul fertilizării excesive cu gunoi de grajd sau azotat de amoniu. Pentru a corecta problema, este necesară aplicarea unui fertilizator echilibrat, cu un raport optim între azot, fosfor și potasiu. Înainte de înflorire, aplicarea unui îngrășământ bogat în fosfor și potasiu (de exemplu, superfosfat sau sulfat de potasiu) poate stimula formarea florilor și fructificarea. Un alt element esențial este borul, care joacă un rol cheie în dezvoltarea polenului și în legarea fructelor. Dacă solul este sărac în bor, se pot face tratamente foliare cu borat de sodiu sau alte produse pe bază de bor.
Factorii climatici joacă, de asemenea, un rol esențial. Înghețurile târzii de primăvară pot distruge florile și mugurii de rod, afectând astfel producția de fructe. Pentru protecția pomilor în perioadele de îngheț, se pot folosi metode precum irigarea prin aspersiune în timpul nopții sau folosirea fumigației pentru a ridica temperatura aerului din livadă. La speciile sensibile, cum ar fi caisul și piersicul, plantarea într-un loc ferit de curenți reci și înghețuri târzii poate reduce riscurile. De asemenea, verile secetoase și lipsa apei în perioada de formare a mugurilor de rod pot afecta producția de fructe pentru anul următor. Pomii trebuie udați regulat în perioadele critice, mai ales în faza de creștere a lăstarilor și a fructelor tinere.
Boli și dăunători precum monilioza, rapănul sau atacul de insecte pot afecta florile și pot duce la avortarea fructelor în stadii incipiente. Tratamentele preventive cu fungicide pe bază de cupru, aplicate în perioada de repaus vegetativ, pot reduce incidența bolilor. De asemenea, utilizarea unor insecticide selective împotriva omizilor și afidelor poate preveni pierderea florilor și fructelor tinere.
Un alt fenomen întâlnit frecvent este alternanța de rodire, mai ales la măr și păr. Dacă un pom produce o recoltă foarte mare într-un an, este posibil ca în anul următor să nu rodească deloc. Acest lucru se întâmplă deoarece resursele energetice ale pomului sunt consumate excesiv în anul cu rod bogat. Soluția constă în răritul fructelor în anii cu producție mare, astfel încât pomul să-și păstreze echilibrul și să producă constant.
Stropiri și fertilizare pentru stimularea fructificării pomilor fructiferi
Pentru a asigura o fructificare bună la pomii fructiferi, este esențial să se aplice tratamente fitosanitare și fertilizări corecte, la momentele potrivite. Stropirile stimulează formarea mugurilor de rod, îmbunătățesc polenizarea și protejează florile și fructele tinere de boli și dăunători. În același timp, fertilizarea echilibrată susține dezvoltarea fructelor și creșterea sănătoasă a pomului.
Tratamente pentru stimularea fructificării
Primăvara devreme (repaus vegetativ – februarie-martie)
Obiectiv: Stimularea pornirii în vegetație și distrugerea agenților patogeni de iarnă.
- Soluție cu sulfat de cupru (piatră vânătă):
- Dozaj: 300 g sulfat de cupru + 10 L apă
- Aplicare: Pulverizare pe întreaga coroană și trunchi, înainte de umflarea mugurilor.
- Ulei horticol + insecticid pentru dăunătorii de iarnă (ouă de afide, acarieni, păduchi lânoși):
- Dozaj: 250 ml ulei horticol + 10 ml insecticid piretroid (ex. Decis Mega) la 10 L apă.
- Aplicare: Se pulverizează pe întreaga suprafață a pomilor, în zile fără vânt.
Începutul înfrunzirii și butonizare (martie-aprilie)
Obiectiv: Stimularea formării florilor și prevenirea bolilor specifice primăverii.
- Îngrășământ foliar cu bor (stimulează polenizarea și legarea fructelor)
- Dozaj: 2 g borat de sodiu la 1 L apă (sau un fertilizant comercial pe bază de bor, ex. Solubor – 5 g/10 L apă).
- Aplicare: Se pulverizează pe frunze și muguri înainte de înflorire.
- Tratamente preventive împotriva moniliozei, făinării și rapănului
- Fungicid sistemic pe bază de difenoconazol (Score 250 EC): 2 ml/10 L apă
- Aplicare: Se stropește când florile sunt în boboc verde.
Înflorirea (aprilie-mai)
Obiectiv: Creșterea procentului de fructe legate și prevenirea bolilor care afectează florile și fructele tinere.
- Fertilizare foliară cu fosfor și potasiu
- Dozaj: 100 g fosfat monoamoniu (MAP) sau 5 g Nutri-Phos K la 10 L apă.
- Aplicare: Se stropește înainte și după înflorire pentru a asigura o bună legare a fructelor.
- Tratamente împotriva moniliozei florale (fructele avortate și brunificate sunt semnul atacului)
- Fungicid Chorus 50 WG (ciprodinil): 3 g/10 L apă
- Aplicare: Se face o stropire imediat după căderea petalelor.
Formarea fructelor (mai-iunie)
Obiectiv: Prevenirea căderii excesive a fructelor tinere și stimularea creșterii acestora.
- Îngrășământ foliar cu calciu (evită căderea fructelor și ajută la fermitatea lor)
- Dozaj: 5 ml Calciu Chelat (ex. YaraVita Stopit) la 1 L apă.
- Aplicare: 2 tratamente la interval de 10 zile.
- Fungicid împotriva făinării și rapănului la măr și păr
- Systhane Forte (miclobutanil): 3 ml/10 L apă.
- Aplicare: Se pulverizează în prima parte a lunii iunie.
Maturarea fructelor (iulie-august-septembrie)
Obiectiv: Susținerea coacerii uniforme și prevenirea bolilor de depozitare.
- Fertilizanți foliari cu potasiu (îmbunătățește calitatea fructelor și dulceața lor)
- Dozaj: 150 g sulfat de potasiu la 10 L apă.
- Aplicare: Se aplică cu 30 de zile înainte de recoltare.
- Stropire împotriva bolilor de depozitare (monilioză, putregaiuri)
- Fungicid pe bază de boscalid (ex. Signum 33 WG): 1,5 g/10 L apă.
- Aplicare: Cu 2-3 săptămâni înainte de recoltare.
Fertilizare pentru stimularea rodului
Fertilizarea corectă este esențială pentru dezvoltarea fructelor și sănătatea pomului. Solul trebuie analizat periodic pentru a determina necesarul exact de nutrienți.
- Primăvara devreme (martie-aprilie):
- Azotat de amoniu (azot pentru creștere viguroasă): 30 g/mp, administrat în jurul trunchiului.
- Începutul verii (iunie):
- Superfosfat (stimulează formarea mugurilor de rod): 25 g/mp.
- Sulfat de potasiu (susține formarea fructelor): 30 g/mp.
- Toamna (octombrie-noiembrie):
- Gunoi de grajd bine fermentat (îmbunătățește structura solului și asigură elemente nutritive): 5 kg/mp, administrat în jurul bazei pomului.
Recomandări suplimentare pentru rodire optimă
- Evitați fertilizarea excesivă cu azot după luna iunie, deoarece poate duce la creștere vegetativă în detrimentul fructificării.
- Folosiți polenizatori potriviți pentru soiurile auto-infertile (de exemplu, pentru cireșele „Stella” și „Regina”, se recomandă polenizatorul „Van”).
- Verificați umiditatea solului și asigurați irigare corespunzătoare în timpul formării fructelor.
- Respectați un plan de tăieri de rodire adaptat fiecărui pom (de exemplu, la piersic, tăierea de fructificare este obligatorie în fiecare an).
Pentru a obține o recoltă bogată și constantă, este esențial să se adopte o strategie integrată de îngrijire, care să includă tăieri corecte, fertilizare echilibrată, irigare adecvată și protecție împotriva bolilor și dăunătorilor. Dacă toți acești factori sunt respectați, pomii vor intra în rod și vor oferi producții stabile an de an.
