Frunzele căzute sunt văzute adesea ca un rest inutil, dar ele sunt una dintre cele mai bune materii prime pentru obținerea unui humus fin și bogat. Acest tip de compost, numit și „mranită din frunze”, este esențial pentru solurile ușoare, pentru răsaduri, pentru culturile care preferă pământul afânat și pentru ameliorarea structurii solului în general. Procesul este simplu, se poate face în orice gospodărie și nu cere echipamente costisitoare.
Ce frunze pot fi folosite
Majoritatea frunzelor sunt potrivite pentru obținerea humusului. Cele mai bune sunt frunzele de tei, plop, arțar, mesteacăn, prun, cais, măr și păr. Acestea se descompun repede și uniform. Se pot folosi și frunzele de nuc, dar în cantități mici, deoarece conțin substanțe care inhibă germinarea. În compostare prelungită, aceste substanțe se neutralizează, dar procesul durează mai mult.
Nu se adaugă frunze puternic bolnave sau acoperite de mucegai, pentru că pot transmite boli în sol. Totuși, dacă sunt doar ușor pătate, le poți compostă, cu condiția ca temperatura din interiorul compostului să fie ridicată.
Cum pregătești frunzele
Frunzele se strâng uscate sau ușor umede. Dacă sunt foarte uscate, se poate pulveriza puțină apă peste ele pentru a începe procesul de descompunere. Este important ca frunzele să fie amestecate cu puțină apă și pământ. Pământul aduce microorganismele necesare descompunerii și accelerează procesul. Poți adăuga puțin gunoi bine fermentat, compost matur sau o mână de grăunțe de uree pentru a oferi azot, care lipsește în mod natural din frunze.
Metoda cu saci din plastic
Se folosesc saci robusti, de preferat de culoare neagră. Sacii negri încălzesc conținutul și grăbesc fermentarea. În sac se pun straturi: frunze, tasare, stropire ușoară cu apă, un strat de pământ. Procedura se repetă de două sau trei ori. Sacul se leagă, dar nu se închide ermetic. Cu un obiect ascuțit se fac câteva găuri pentru ventilație.
Sacii se lasă în colțul grădinii, la adăpost. Iarna, temperatura scăzută încetinește procesul. Primăvara, frunzele se transformă treptat într-un material de culoare închisă, afânat și ușor. Coacerea completă durează între opt luni și două sezoane, în funcție de temperaturi, ventilație și tipul frunzelor. Dacă sacii se rup, conținutul poate fi folosit ca atare în straturi pentru legume sau în solul din solar.
Metoda tradițională, la grămadă
Pentru cantități mari, frunzele se pot transforma în humus într-o ladă de compost sau într-o movilă acoperită. Frunzele se pun în strat gros, apoi se adaugă pământ, resturi de iarbă, puțin compost sau gunoi foarte bine fermentat. Grămada se tasează ușor și se udă periodic. Se acoperă cu folie sau cu rogojină ca să păstreze umiditatea. Grămada trebuie aerisită o dată la câteva luni prin întoarcere, pentru a oxigena interiorul.
Cum accelerezi procesul
Poți grăbi transformarea frunzelor în humus prin câteva metode simple. Mărunțește frunzele cu o mașină de gazon, pentru a mări suprafața de contact cu microbii. Amestecă frunzele cu iarbă cosită sau resturi de plante. Acestea conțin azot și activează fermentarea. Dacă materialul este foarte uscat, udă-l ușor. În sezonul cald, grămada poate atinge temperaturi de 50-60 de grade, ceea ce accelerează munca microbilor și reduce riscul de boli.
Cum folosești humusul din frunze
Humusul matur este ușor, afânat, cu miros de pădure. Se folosește la pregătirea răsadurilor, în solul florilor, în straturi de legume, în amestecuri de ghivece, pe terenurile cu sol greu. Îmbunătățește structura solului, crește reținerea apei și mărește fertilitatea biologică. Nu arde rădăcinile și poate fi folosit în orice sezon.
Transformarea frunzelor căzute în humus este un proces simplu și util. Produce un îngrășământ natural fără costuri. Poți adapta metoda la spațiul disponibil, fie în saci, fie în grămadă sau cutie. Cu puțină răbdare, frunzele se transformă într-un material valoros pentru grădină. Rezultatul merită efortul.