Cristian Pomohaci, fostul preot devenit figura controversată în România, se află din nou în centrul unei anchete penale complexe. De data aceasta, acuzațiile sunt și mai grave: procurorii DIICOT au descins miercuri la trei locuințe, în Bucuresti, Cluj-Napoca și Suceava, într-un dosar de pornografie infantilă care îl.
Faptele au învârtit, în perioada martie 2025 – martie 2026, în jurul unui grup de patru oameni care ar fi procurat, deținut și distribuit material video ce conținea minori cu vârste între patru și șaisprezece ani în ipostaze sexuale explicite. Materialul era răspândit prin servicii de mesagerie online și pagini de rețele sociale. Conform declarațiilor oficialilor Poliției, audierile în cauză au avut loc la sediul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, Serviciul Teritorial Târgu Mureş.
Anchetele pun în evidență o realitate care depășește cazul individual: rețelele care funcționează în umbra instituțiilor și care facilitează crimele sexuale împotriva copiilor rămân largely nedetectate până când proba devine prea abundentă pentru a fi ignorată. În cazul Pomohaci, această descoperire tardivă nu este o simplă coincidenţă, ci rezultatul unui pattern comportamental care s-a dezvoltat ani de zile sub ochii mai multor structuri: comunitatea religioasă, autoritățile locale și, inițial, și cele centrale.
Cristian Pomohaci a fost deja trimis în judecată pentru trei acuzații de viol asupra unui minor, trei infracțiuni de agresiune sexuală și patru fapte de act intim cu minori. Faptele care stau la baza dosarului anterior acoperă perioada 2019 – 2026, iar victimele erau băieți cu vârste cuprinse între nouă și optsprezece ani. Una dintre situațiile documentate de procurori este deosebit de tulburătoare: abuzurile asupra unui copil au început când acesta avea nouă ani și au continuat neîntrerupt timp de șase ani. În alte cazuri, Pomohaci ar fi folosit inducerea alcoolului pentru a submina capacitatea de consimțământ, după care ar fi atins victimele în zone intime fără acordul lor. Cercetările au mai arătat și o dimensiune transacțională a abuzului: fostul cleric ar fi plătit băieți cu sume între 250 și 300 de lei pentru servicii intime, iar aceste întâlniri aveau loc într-un apartament din Târgu Mureş pe care îl deținea personal.
Una dintre acuzațiile documentate face referință la agresiunea unui adolescent în vârstă de paisprezece ani care lucra la o fermă proprietate a lui Pomohaci, situată în județul Mureș. Această circunstanță arată cum poziția de autoritate și control asupra spațiului fizic a fost exploatată sistematic pentru a comite infracțiuni. Judecătoria Târgu Mureș este instanța care urmează să evalueze încărcăturile de culpabilitate în dosarul iniţial, în timp ce noua investigație DIICOT privind pornografia infantilă merge pe o traiectorie paralelă.
Cazul Pomohaci ridică întrebări fundamentale despre cum a putut o persoană cu atâtea semne de comportament deviant să rămână în funcții de autoritate spirituală și să beneficieze de acces regulat la minori. Răspunsurile nu sunt simple, dar ele implică falii în sisteme care ar trebui să funcționeze: sistemul de raportare din cadrul Bisericii Ortodoxe, cooperarea dintre instituțiile civile și religioase, și capacitatea comunității să reacționeze atunci când semnele de abuz sunt prezente. În mod tragic, aceste falii au permis continuarea abuzurilor.
Procesul penal va fi lung. Dosarul principal de agresiune sexuală se află în faza de judecată la instanța de fond, în timp ce investigația privind pornografia infantilă este încă în faza de cercetare și audieri. Cu Pomohaci aflat în arest preventiv datorită dosarului anterior, statul penal actual este clar – rămâne să vedem cum vor răspunde instanțele de judecată și dacă sistemul care a eșuat în a-l detecta mai devreme va înțelege, măcar acum, ce s-a întâmplat și cum ar putea fi prevenit un al doilea Pomohaci.
Până atunci, atenția publică rămâne fixată pe o întrebare mai lată: în ce alte rețele, în ce alte instituții, mai funcționează oameni cu aceeași profil, neonit datorită poziției lor și lipsit de supraveghere efectivă? Răspunsul nu vine niciodată cu ușurință, și asta e chiar problema.