Doisprezece rachete balistice lansate joi de Coreea de Nord spre Marea Japoniei marchează o escaladare dramatică a tensiunilor în Peninsula Coreeană, la doar o săptămână după ce Seulul a propus reluarea negocierilor.
Mizele acestui conflict nu sunt teoretice. Trei soldați sud-coreeni au fost răniți recent de mine anti-terasă plantate de Nord în urmă cu peste un an de-a lungul graniței, iar investigația comună Seul-ONU a confirmat că Phenianul a încălcat clar acordul care ar trebui să menține pacea. Pentru cetățenii din România și alte țări europene, conflictul din Coreea poate părea distant, dar realitatea este că o escaladare necontrolată în Asia de Est ar deruta piețele globale, ar afecta lanțurile de aprovizionare și ar risca o confruntare între puteri nucleare.
Armata sud-coreeană a detectat rachetele lansate din zona Wonsan, pe coasta de est a Nordului, toate spre Marea de Est (cum se numește Marea Japoniei în nomentlatura din Seul). Garda de Coastă a Japoniei a confirmat, separat, că obiecte care par a fi rachete balistice au căzut deja în apă, și a emis avertismente de vigilență pentru vasele comerciale. Această lansare nu este o primă – Phenianul a testat recent o serie de sisteme noi, inclusiv torpile ghidate de precizie și ceea ce declară a fi o rachetă hipersonică cu rază intermediară, dotată cu inteligență artificială. Experii militari sud-coreeni consideră că lansarea de joi a fost una dintre tipurile mai vechi, un gest mai ales de intimidare și de testare a reacțiilor Seulului și ale puterii americane din regiune.
Ce înseamnă concret o asemenea acțiune? Este un mesaj politic, dincolo de orice tactică militară. Phenianul semnalizează că nu va negocia sub presiune și nici nu se teme de consecințe. Kim Jong Un știe că, orice ar face Seulul sau Washington, răspunsurile sunt limitate – nimic din ceea ce fac Sud-coreenii nu va declanșa un atac nuclear, iar sancțiunile economice împotriva Nordului sunt deja maxime. În acest context, escaladarea armelor și testarea tehnologiilor noi sunt singurul capital negociator al Nordului. Fiecare rachetă testată este o dovadă de inginerie militară, care intă să crească costurile unui eventual conflict și să facă orice soluție diplomatică mai grea de atins.
Armata sud-coreeană a crescut vigilența și declară că monitorizează posibile lansări suplimentare. Seulul a propus recent discuții cu privire la conflictul de frontieră în creștere, o inițiativă care a fost ignorată direct de Nord prin această demonstrație. Guvernul de la Seul a acuzat pe clar Phenianul de violare a Acordului de armistițiu și a cerut revenirea la dialog, dar tonul acestor cereri contrastează dur cu realitatea de pe teren – o graniță armată cu mine, cu soldați în alerta maximă, și cu o comunicare care se poartă complet prin acțiuni militare, nu prin palabre diplomatice.
Contextul mai larg explică această spirală. Coreea de Nord se confruntă cu izolare diplomatică crescândă, cu economie distrugă de sancțiuni și cu amenințări de la Statele Unite și Japonia. În același timp, Kim Jong Un nu are nimic de pierdut din punct de vedere politic dacă escaladează – armamentul și nationalism ul sunt singurele surse de legitimitate internă pentru regim. Sud-coreea, pe de altă parte, este o democrație care trebuie să calculeze orice răspuns prin lentila politică internă și internațională. Un răspuns prea puternic riscă să atrăgă condamnări diplomatice; un răspuns prea slab riscă să vorbească despre slăbiciune în fața electoratului.
Tehnologia care stă în spatele acestor rachete merită o atenție specială. Sistemele hipersonice și cele cu ghidaj AI pe care le testează Nord sunt în continuă dezvoltare, iar fiecare test real aduce informații valoroase despre performanță și fiabilitate. Acest lucru nu înseamnă că Nord posedă deja nimic revoluționar – experii occidentali sunt sceptici cu privire la capacitățile reale ale unor asemenea arme, mai ales în ceea ce privește inteligența artificială. Totuși, abilitatea de a lansa și testa constant ține Nord pe harta geostrategică și forțează pe ceilalți actori să reacționeze și să investească în contramasuri.
Pentru Japonia, țara care înghite în mod sistematic rachete nord-coreene în apele sale teritoriale, situația este din ce în ce mai urgentă. Tokio și-a întărit defensa aeriană în ultimii ani, dar fiecare test nord-coreean o obligă pe Japonia să reevalueze investițiile în apărare și să reevalueze înțelegeri cu Statele Unite privind protecția. Ciprul nuclear american în Coreea de Sud face ca răspunsul american să fie central la orice calcul pe care îl face Seulul.
Ce urmează în următoarele săptămâni? Dacă modelele anterioare sunt un ghid, Coreea de Nord va continua testele, eventual cu sisteme din ce în ce mai provocatoare, până când va obține atenție diplomatică suficientă sau până când o criză internă va devia prioritățile. Seulul va menține vigilența și va presa aliații occidentali pentru măsuri mai stricte. Statele Unite vor face declarații de susținere pentru Sud-coreea, dar se vor gândi cu atenție la riscurile oricărui escaladare directă. Între timp, oamenii din Japonia și Coreea de Sud vor trăi o realitate pe care occidentalii o cunosc mai puțin: că pacea lor este fragilă și depinde de calculele unui dictator aflat la cinci mii de kilometri de Nord și de reacția unei puteri mondiale aflate la opt mii de kilometri distanță. Racheta lansată joi nu este o problemă tehnică – este o problemă politică care nu are o soluție rapidă, doar gestiune de crize și speranța că miscalculurile nu se transformă în conflict deschis.