Coji de portocală pe care le arunci la gunoi îți pot rezolva jumătate din problemele din grădină și din curte.

În fiecare iarnă se adună kilograme întregi de coji, iar cele mai multe ajung direct la coș. Asta în timp ce mulți grădinari folosesc de ani buni coaja de portocală ca insecticid natural, îngrășământ, momeli pentru dăunători și chiar ca odorizant pentru anexele din curte.

Secretul este în uleiurile esențiale din coajă. Coaja conține limonen. Este un compus puternic aromat, dar și toxic pentru multe insecte. Unele se dezorientează și nu mai găsesc planta. Altele chiar mor după contactul cu soluțiile concentrate. Pe lângă asta, coaja este bogată în potasiu, calciu, magneziu, fosfor și alte elemente utile pentru sol. De aici vin toate întrebuințările ei în grădină și în gospodărie.

Primul efect vizibil este asupra afidelor. Pentru a ataca păduchii de frunză, pui într-o găleată de 10 litri un pahar de coajă uscată mărunțită și torni apă peste ea. Lași 4 sau 5 zile la temperatura camerei, amesteci din când în când și apoi strecori. Cu soluția obținută stropești plantele atacate la fiecare 3 sau 4 zile. Grădinarii care au lucrat așa povestesc că în 2 sau 3 tratamente coloniile de afide dispar complet, mai ales dacă ajungi bine pe dosul frunzelor.

Același macerat funcționează și împotriva tripșilor. Sunt dăunători care rod frunzele de roșii, vinete și alte legume, lasă pete argintii și deformează vârful de creștere. Se folosește aceeași concentrație de coji uscate la 10 litri de apă și același timp de macerare. Prima stropire reduce clar atacul, iar după 3 tratamente plantele scapă.

Coaja de portocală se dovedește utilă și în fața păianjenului roșu sau a acarienilor de seră. Pentru asta nu este suficientă coaja singură. Se combină două pahare de coajă uscată cu 200–300 de grame de pelin verde tocat și 10 litri de apă. Se lasă la macerat 4 sau 5 zile, se strecoară și se stropește la 5–7 zile culturile de castraveți, ardei sau plantele de interior. Pelinul are oricum efect asupra acarienilor, iar uleiurile din coajă amplifică acțiunea.

Fluturele alb al verzei poate distruge în câteva zile o parcelă de varză. Ouăle sunt depuse pe frunze, apoi apar omizile care rod tot. Coaja de portocală intervine aici mai mult ca repelent. Un pahar de coajă uscată la 10 litri de apă, lăsat 3–4 zile, strecurat și aplicat prin stropire pe frunzele de varză în mod regulat. Dacă stropirea se repetă o dată pe săptămână pe tot sezonul, fluturii evită plantele, iar ouăle lipsesc aproape complet.

Și musca morcovului este sensibilă la mirosul de citrice. Grădinarii care au experimentat metoda pun coajă uscată mărunțită în sol, la pregătirea straturilor de morcov, ca să creeze un miros de fond în zona rădăcinilor. Din mai, la fiecare 7–10 zile, udă cultura cu un macerat făcut din 2 sau 3 pumni de coajă uscată la 10 litri de apă ținută 2–3 zile. Musca are mai multe generații pe sezon, așa că tratamentul se repetă până la recoltă. Rezultatul este mai puțină galerie în rădăcini și culturi mai curate.

În cazul viermelui sârmă, larva gândacului pocnitor, trucul este altul. Coaja uscată se folosește direct în cuib. La plantarea cartofului se aruncă câte o mână de coajă mărunțită în fiecare groapă. La pregătirea straturilor pentru morcovi și sfeclă se încorporează coaja în stratul superficial de sol. Larvele evită zona care miroase a portocală, iar rădăcinile sunt atacate mai puțin.

Aceeași logică se aplică și la larvele cărăbușului de mai. Aceste larve mari, albe, rod rădăcinile de căpșun, pomi tineri și legume. Coaja de portocală se amestecă în pământ la pregătirea gropilor de plantare pentru pomi, se împrăștie și se încorporează în sol între rândurile de căpșuni și în straturile cu rădăcinoase. Larvele ocolesc zonele cu miros puternic de citrice și se mută spre alte zone, chiar în afara grădinii dacă au de ales.

Un caz aparte sunt melcii și limacșii. Spre deosebire de insecte, pentru ei mirosul de portocală este atractiv. Coaja nu-i alungă, ci îi adună. Asta permite folosirea ei ca momeală. Se face o pastă lichidă din coajă uscată și apă, apoi se pune în bucăți de sticle de plastic tăiate, îngropate până la nivelul solului. Melcii sunt atrași în aceste capcane, alunecă în pasta umedă și rămân acolo. Capcanele se curăță periodic și pasta se înlocuiește. În felul acesta, presiunea melcilor pe culturi scade vizibil.

În afara insectelor, coaja de portocală ajută și la ținut departe „dăunătorii cu blană”, adică pisicile. Mulți proprietari de grădini se plâng că pisicile își fac nevoile pe straturi sau se tolănesc pe răsaduri. Pisicile nu suportă mirosul de citrice. Pentru a le descuraja, se îngroapă sau se așază coji proaspete sau uscate pe marginea straturilor și printre rânduri. Testele făcute în casă arată că un strop de suc de portocală spre botul pisicii o face să fugă imediat. E firesc să rămână întrebarea dacă efectul coajei uscate în pământ umed este la fel de puternic ca al coajei proaspete. În practică, metoda funcționează cel puțin ca factor de descurajare suplimentar.

La ieșirile la iarbă verde, coaja de portocală poate înlocui uneori sprayurile repelente pentru țânțari și muște mici. Uleiurile volatile din coajă sunt folosite oricum în multe produse comerciale împotriva insectelor. Frecarea pielii cu coajă proaspătă reduce numărul de înțepături. Pentru persoanele alergice, contactul direct cu coaja poate ridica însă probleme, deci această metodă nu este pentru toată lumea.

În grădină, coaja are și rol de îngrășământ. Bogată în minerale, ea poate fi îngropată direct în sol sau adăugată în grămada de compost. A existat teama că resturile de citrice ar acidifica prea mult compostul. Experiența multor grădinari arată că în cantități normale coaja de portocală se descompune bine și contribuie la un compost mai bogat. Pentru ca descompunerea să fie mai rapidă, coaja se taie în bucăți mici înainte de uscare sau înainte de adăugarea în compost.

În gospodărie, coaja de portocală are mai multe roluri practice. În dulapurile de la țară, unde hainele stau mult timp fără a fi folosite, apare des miros de vechi și de umezeală. Cojile uscate puse printre haine absorb o parte din miros și lasă un parfum plăcut. Cheia este să le schimbi regulat, altfel și ele mucegăiesc sau își pierd mirosul.

În toaletele de curte, mirosul neplăcut poate fi redus cu un dezodorizant simplu din coajă. Se pun două mâini de coajă uscată la fiert în 2 litri de apă, împreună cu puțină scorțișoară, cuișoare și vanilie dacă vrei un parfum mai complex. Fierberea durează 10–15 minute la foc mic. După răcire, lichidul se poate lăsa într-un vas în toaletă sau se poate pune într-un recipient cu pulverizator pentru a fi stropit din când în când. Mirosul citricelor și al condimentelor acoperă parțial mirosul greu din latrină.

Cojile foarte bine uscate merg și în sobă sau în șemineu. Se aprind ușor, ajută focul să pornească mai repede și eliberează în cameră un miros plăcut. E important să fie perfect uscate. Dacă sunt umede, fumul va fi gros și neplăcut.

Ca să folosești toate aceste trucuri, trebuie să ai coaja pregătită corect. Portocalele din comerț sunt de multe ori ceruite sau tratate pentru transport și depozitare. Înainte să păstrezi coaja, speli bine fructele în apă caldă cu puțin detergent de vase sau săpun, apoi le clătești și le opărești rapid cu apă fierbinte. Abia după aceea cureți coaja. Pentru depozitare, este mai comod să tai coaja în fâșii sau bucățele mici și să o usuci complet, la aer, la temperatura camerei, ferită de umezeală. Coaja uscată se păstrează în borcane de sticlă sau cutii de plastic cu capac, ca să nu se piardă uleiurile esențiale.

1. Eficiența cojilor depinde de modul de uscare
Cojile își păstrează cel mai bine uleiurile esențiale dacă sunt uscate la aer, în strat subțire, timp de câteva zile. La uscarea în cuptor, o parte din uleiurile volatile se pierd și efectul repelent scade.

2. Coaja de portocală ține la distanță țânțarii din camere și anexe
Cojile proaspete puse pe calorifer sau lângă sobe parfumează casa și îndepărtează insectele mici. Când se usucă, se schimbă cu altele.

3. În sol, coaja grăbește formarea humusului
Cojile de citrice conțin carbon ușor accesibil pentru microorganismele din sol, care accelerează formarea materiei organice. Combinate cu resturi de frunze, compostul se „aprinde” mai repede, atinge temperatură mai mare și se transformă mai rapid în sol fertil.

4. Coaja mărunțită poate stimula rădăcinile plantelor tinere
În cantități mici, coaja în fază incipientă de descompunere eliberează microelemente utile, în special potasiu, care ajută plantele tinere să formeze rădăcini puternice.

5. Extractul concentrat din coajă combate mucegaiul alb și negru de pe răsaduri
Un ceai concentrat făcut din coji (fierbere 3–4 minute) se răcește și se folosește la stropit solul de la răsaduri afectate de ciuperci superficiale. Uleiurile citrice au efect slab antifungic.

6. Coaja ține rozătoarele departe de magazii
Uleiurile citrice sunt neplăcute pentru șoareci. Dacă pui coji proaspete sau uscate lângă sacii cu cereale sau în colțurile magaziei, șoarecii evită zona. Efectul e mai bun cu coji proaspete.

7. Coaja ajută și la gătit în gospodărie
O parte din uleiurile esențiale din coajă pot fi extrase prin macerat în oțet alb sau în alcool, rezultând un „oțet citric” excelent pentru curățat geamuri, blaturi, plite și pentru dezodorizare.

8. Adăugată în cenușa de la sobă, reduce mirosul puternic
Cojile arse împreună cu lemnul fac cenușa mai puțin mirositoare și mai ușor de manipulat. Mirosul în casă devine mai plăcut.

9. Ceaiul din coajă, stropit pe sol, alungă cârtițele pentru scurt timp
Nu este o soluție miraculoasă, dar mirosul puternic din sol le face să se mute temporar spre alte zone. Se folosește mai ales în livezi mici sau în zone limitate.

10. Coaja măcinată poate fi folosită în pliculețe textile ca odorizant pentru pantofi
E utilă la țară, unde încălțămintea de muncă își păstrează mirosul puternic. Coaja absoarbe umezeala și parfumează interiorul.

În grădină nimic nu funcționează identic în toate curțile. Coaja de portocală nu este o „baghetă magică”, dar este un instrument ieftin, natural și ușor de folosit. Poate reduce presiunea unor dăunători, poate ajuta solul și poate înlocui câteva produse chimice. Poți începe simplu. Iarna strângi și usuci coaja. Vara o testezi pe o parcelă, pe câțiva pomi, pe o parte din cultura de morcov sau varză. În felul acesta vezi singur unde se simte efectul și unde nu. Iar în loc să arunci coaja direct la gunoi, o transformi într-o resursă utilă pentru grădină și gospodărie.