Ruloul din ciolan de porc este unul dintre acele feluri de mâncare care umplu casa cu miros de carne coaptă și condimente. Este consistent, aromat, cu șorici rumen și lucios, iar carnea moale se desprinde ușor de pe os. Este o mâncare „greu de bărbat”, dar pe gustul tuturor celor care apreciază fripturile serioase, cu sos din tavă și garnitură simplă.
Ai nevoie de un ciolan de porc cărnos, de aproximativ 2 kilograme. Important este să nu fie doar os și șorici. Sub piele trebuie să vezi strat bun de carne și numai un strat subțire de grăsime. Dacă alegi bine bucata de la început, nu vei avea o friptură seacă sau, invers, doar slănină.
Pe lângă ciolan îți mai trebuie două căpățâni de usturoi, două cepe, o morcovă medie, sare după gust, o linguriță de zahăr, boabe de cardamom cam cinci bucăți, o stea de anason, piper boabe sau măcinat, o jumătate de linguriță de coriandru măcinat și două foi de dafin. Pentru glazură pregătești trei linguri de miere fluidă și trei linguri de muștar.
Prima etapă este curățarea ciolanului. Îl speli foarte bine sub jet de apă rece, îl freci și îl răzuiești cu cuțitul acolo unde pielea are urme arse sau murdărie. Nu te zgârci la timp în punctul acesta. Cu cât cureți mai bine, cu atât mirosul la fiert și la copt va fi mai curat și șoriciul mai plăcut la mâncat. După ce l ai spălat, pui ciolanul într un vas mare cu apă rece și îl lași la desărat și înmuiat trei până la cinci ore. În timpul acesta schimbi apa de mai multe ori, până la șapte schimburi. Scopul este să scoți sângele rămas și eventualele mirosuri grele.
După ce s a înmuiat, pui la fiert. Alegi o oală mare, în care ciolanul să stea comod. Așezi ciolanul în oală, pui în jurul lui cățeii de usturoi curățați sau doar ușor zdrobiți, ceapa tăiată în jumătăți și morcovul curățat. Adaugi în oală condimentele întregi. Boabele de cardamom, anasonul stelat, foile de dafin, coriandrul și piperul. Apoi torni apă rece cât să acoperi ciolanul, și pe deasupra să mai fie încă două degete de apă.
Pui oala pe foc. Când apa începe să fiarbă, cureți spuma dacă se formează la suprafață. Abia apoi sărezi apa după gust și adaugi lingurița de zahăr, care rotunjește gustul și ajută puțin la rumenirea ulterioară. Reduci focul la mic sau mediu mic, pui capacul, dar ai grijă să existe o ieșire pentru abur. La multe capace există deja o gaură mică. Dacă nu există, lași capacul puțin într o parte.
Ciolanul trebuie să fiarbă încet, fără clocot violent, cam o oră și jumătate până la două ore. Timpul exact depinde de mărimea bucății și de carne. Din când în când poți înțepa cu o furculiță în partea cea mai groasă. Dacă intră ușor, aproape fără rezistență, carnea este fiartă. Nu o fierbe până se destramă complet, pentru că va mai sta și la cuptor.
Cât timp fierbe ciolanul, poți pregăti glazura. Într un bol mic pui trei linguri de miere lichidă și trei linguri de muștar. Amesteci bine până ai o cremă omogenă, netedă, fără dâre separate. Poți folosi muștar clasic de masă. Dacă vrei gust mai intens, poți alege un muștar puțin mai iute.
Când ciolanul este fiert, îl scoți din oală cu grijă, pentru că este greu și fierbinte. Îl lași câteva minute să se răcorească la temperatura camerei, cât să îl poți atinge cu mâinile. Îl tamponezi cu șervețele de hârtie pentru a îndepărta excesul de umezeală de la suprafață. Dacă îl lași ud, glazura alunecă și nu se lipește bine.
Pregătești tava pentru cuptor. Este bine să o căptușești cu folie de aluminiu. Îți va fi mult mai ușor să o speli ulterior, pentru că mierea și muștarul, combinate cu sucul de carne, se caramelizează tare. Încălzești cuptorul la 200 de grade.
Acum vine partea importantă a glazurării. Cu o pensulă sau cu mâna, iei din amestecul de miere și muștar și îl întinzi pe ciolan. La suprafață, pe toate părțile, dar și pe cât posibil în pliurile pielii și între fibrele de carne acolo unde există spații naturale. Nu este nevoie să crestezi pielea sau să tai carnea, pentru că prin tăieturi scurgi sucul și riști să usuci friptura. Folosești doar spațiile naturale dintre țesuturi.
După ce ai acoperit ciolanul cu un strat uniform și generos de glazură, îl așezi în tavă. Introduci tava în cuptorul încins. La 200 de grade, rumenirea durează aproximativ 30 de minute. În timpul acesta, din carne se scurge un sos amestec de sucuri și glazură. Din zece în zece minute scoți tava pentru câteva clipe și, cu pensula, iei din sosul din tavă și mai ungi o dată ciolanul. Asta îngroașă crusta, o face lucioasă și gustul se concentrează.
Trebuie să urmărești atent friptura în ultima parte. Mierea se caramelizează repede. Vrei o crustă arămie, nu arsă. Dacă vezi că se colorează prea repede, poți reduce puțin temperatura sau muta tava pe un nivel mai jos în cuptor.
Când culoarea este potrivită, scoți ciolanul din cuptor. Dacă îl servești imediat, îl lași totuși cinci până la zece minute să se liniștească pe blatul de bucătărie, acoperit ușor cu o bucată de folie sau cu un prosop curat. Sucul se redistribuie în carne și la tăiere nu curge totul în tavă.
Rulada de ciolan merge foarte bine cu cartofi fierți sau copți, simpli, eventual cu puțin unt sau ulei, și cu varză murată. Sosul din tavă îl poți turna peste garnitură sau peste felii, este plin de gust. Dacă o servești rece, o lași să se răcească complet, apoi o bagi la frigider câteva ore. Carnea se întărește ușor și se taie în felii frumoase, care se pot pune pe platou ca mezel de casă. În varianta rece, șoriciul și glazura capătă altă textură, dar rămân foarte gustoase.
Este un fel de mâncare grea, sățioasa, mai ales potrivita pentru mese de iarnă sau pentru zile în care aduni la masă familia și prietenii. Pregătirea cere timp, dar pașii sunt simpli. Alegi bine bucata de carne, o cureți temeinic, o fierbi cu legume și condimente până devine fragedă, o îmbraci într o glazură de miere și muștar și o rumenești scurt la cuptor până prinde crustă. Rezultatul este un ciolan care arată bine pe masă, miroase puternic a carne coaptă și condimente și lasă farfuria goală foarte repede.
