Călin Georgescu, fostul candidat la alegerile prezidențiale, rămâne în arest preventiv în timp ce instanța se pronunță asupra unei contestații formulate de procuror.
Situația lui Georgescu ilustrează mecanismul procedural complex al justiției penale în România și modul în care o decizie a judecătorului de drepturi și libertăți poate fi rapid inversată prin contestație. Pe 29 septembrie, acesta a fost arestat preventiv pentru 30 de zile, acuzat de constituirea unui grup infracțional organizat și înșelăciune cu consecințe extrem de grave, într-o formă continuată. Ancheta a fost demarată de DIICOT în urma unei sesizări depuse de Răzvan Leu, un om de afaceri din Buzău, care susține că a suferit o pierdere de 1,1 milioane de euro.
Leu declară că i s-ar fi promis acces la o finanțare externă de 6 milioane de euro, dar promisiunea nu s-a concretizat. Suma pierdută — peste un milion de euro — nu este o cifră de neglijat, și motivul pentru care DIICOT a deschis dosarul și de ce magistrații iau această situație în serios. Dosarul cuprinde multiple pagini de acuzații și, potrivit actelor instanței, există suspiciuni că o schemă mai largă poate fi în joc.
După două săptămâni în arest la Secția de Poliție a Capitalei, apărarea lui Georgescu a depus o cerere de înlocuire a măsurii cu arest la domiciliu. Judecătorul de drepturi și libertăți de la Tribunalul București a analizat cererea și a decis, marți, 13 octombrie 2026, să admită-o. Decizia a fost motivată probabil de faptul că măsura inițială se considera excesivă sau că situația procesuală s-a schimbat, dar documentul complet al deciziei nu a fost făcut public. Ceea ce se știe e că măsura mai dură, arestul preventiv, a fost înlocuită cu una mai ușoară — arest la domiciliu — ceea ce înseamnă că Georgescu ar fi putut sta acasă, sub supraveghere și cu restricții de deplasare, în loc să rămână în celulă.
Doar că procesul penal nu se termină acolo. Procurorii au 48 de ore după comunicarea deciziei să o conteste, și ei și-au exercitat dreptul. Joi, 15 octombrie, la exact 48 de ore după marți, DIICOT a depus contestația. Aceasta înseamnă că decizia judecătorului nu devine finală imediat — dosarul merge la o instanță superioară, Curtea de Apel București, care va judeca din nou problema măsurii și va pronunța o hotărâre definitivă. Până atunci, conform declarațiilor lui Georgescu, arestul preventiv rămâne în vigoare.
Este un detaliu procedural important și ușor de ratat: Georgescu afirmă că deși a fost admisă cererea de înlocuire, „până la soluționarea contestației, măsura arestării preventive rămâne în vigoare”. Cu alte cuvinte, nu a ieșit din arest doar pentru că judecătorul a zis „da” — el continuă să stea în arest până când Curtea de Apel se pronunță. Doar dacă Curtea de Apel va confirma decizia judecătorului și va respinge contestația procurorilor, atunci măsura va deveni definitivă și va intra efectiv în vigoare.
Călin Georgescu a comunicat public situația sa pe Facebook, într-un mesaj care pare calculat să liniștească susținătorii și să clarifice starea de drept. El a scris: „Marți, 13 octombrie 2026, judecătorul de drepturi și libertăți din cadrul Tribunalului București a admis cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura arestului la domiciliu. Această hotărâre nu este definitivă. Legea prevede un termen de 48 de ore în care poate fi contestată de procuror, iar joi, 15 octombrie, s-au împlinit cele 48 de ore.” Mesajul continuă cu descrierea etapelor următoare și se încheie cu o mulțumire pentru „grijă, susținere, răbdare și discernământ”.
Procedura care se desfășoară acum e standard în dreptul penal: contestația procurorilor va fi judecată de Curtea de Apel, care va examina dosarul din nou. Judecătorul de drepturi și libertăți de la Tribunal trebuie să redacteze mai întâi o încheierea motivată — documentul cu explicații legale pentru decizia admiterii cererii — și abia după aceea dosarul merge la Apel. Termenele pentru aceste etape nu sunt încă cunoscute public, dar procesul poate dura săptămâni sau luni, în funcție de încărcarea instanțelor.
Cazul lui Georgescu scoate în evidență una dintre particularitățile sistemului judiciar românesc: rapiditatea cu care o decizie poate fi contestată și inversată. Pentru o persoană în arest, fiecare zi contează enorm. O decizie care pare favorabilă — admiterea cererii pentru arest la domiciliu — nu înseamnă automat libertate dacă procurorii o contestă imediat. Sistemul oferă protecție prin drepturi de apel, dar și incertitudine pentru acuzat, mai ales atunci când măsurile restricțiilor rămân în vigoare în timp ce dosarul se-ntinde pe mai multe instanțe.
Pentru cititorii care urmăresc cazul, elementul cheie de reținut este că situația lui Georgescu rămâne nesoluționată. El nu e nici liber, nici definitiv condamnat — nici măcar nu a ajuns la proces în sensul de judecată asupra fondului; ceea ce se judecă acum e doar măsura preventivă, nu vinovăția. Curtea de Apel va trebui să se pronunțe asupra contestației procurorilor cândva în următoarele luni. Dacă Apelul va respinge contestația, decizia judecătorului devine definitivă și Georgescu va intra în arest la domiciliu. Dacă Apelul va admite contestația, arestul preventiv se va menține și el va rămâne în spații de detenție. Între timp, ancheta DIICOT pe fondul se mai continuă, iar viitorul dosarului depinde și de evoluția probelor.