Premierul demis Ilie Bolojan a spus vineri, fără ocolișuri, că respingerea noii legi a salarizării nu va aduce economii la buget, ci exact opusul: cei cu salarii mari vor câștiga și mai mult, iar prăpastia dintre categoriile de bugetari se va adânci. Un avertisment incomod, rostit tocmai de omul care trebuia să apere proiectul.
Declarația a venit după ce Comisia Europeană a respins forma anterioară a legii, considerând că impactul bugetar e prea mare și că pune în pericol echilibrul financiar al României. Fondurile PNRR aferente sunt blocate până când România prezintă o variantă care respectă jaloanele asumate. Joi, președintele Nicușor Dan s-a întâlnit cu liderii partidelor pentru a găsi o cale de ieșire. A doua zi, Bolojan a ieșit public cu un mesaj pe care puțini dintre cei din jur aveau curajul să îl spună răspicat.
Detaliul care schimbă tot
Argumentul lui Bolojan nu e unul tehnic, sec. E unul de echitate, și doare mai tare când îl auzi formulat astfel: „Nu, din păcate nu se vor face economii, pentru că niciun guvern care va veni nu va putea să nu facă o indexare de salarii. Gândiți-vă că de doi ani salariile în sectorul public sunt plafonate. Inflația a afectat puterea de cumpărare. Deci, vom ajunge tot acolo, dar vom pierde niște bani. În schimb, apropo de echitate, cei care au astăzi salarii foarte mari vor avea și mai mari. Cei care au mai mici vor avea ceva mai mari, dar inechitățile vor fi și mai mari și nu se rezolvă această situație.”
Tradus simplu: fără lege, statul tot va plăti indexări. Doar că le va plăti haotic, proporțional cu salariile deja existente. Cine a beneficiat de creșteri excepționale în anii electorali trecuți va beneficia din nou, în timp ce un profesor din rural sau un asistent medical din provincie va rămâne același outlier al sistemului. Cazul educației din 2023 e ilustrativ — pe fondul grevei și al anului electoral, au fost introduse prevederi legale care nu pot fi acoperite în termeni reali. Dacă s-ar fi aplicat integral doar pentru educație, costul ar fi fost de aproximativ opt miliarde de lei, cât întreaga anvelopă de creștere prevăzută pentru toate categoriile bugetare.
De ce contează asta pentru oricine plătește taxe
România se află într-un cerc pe care politicienii l-au tot amânat să îl spargă: salarii promise prea mari, bugete insuficiente, promisiuni neonorate, nemulțumiri, noi promisiuni. Bolojan a numit direct mecanismul: „A crea așteptări care nu pot fi onorate este o lipsă de respect față de oamenii respectivi și o lipsă de responsabilitate față de această țară.” Nu e o formulare diplomatică. E un reproș adresat campaniilor electorale din ultimii ani, inclusiv propriei familii politice.
Noul proiect de lege, ajuns pe masa liderilor joi, stabilește valoarea de referință pentru salarizarea din sectorul public la 4.000 de lei, începând cu 1 decembrie 2026, cu posibilitatea de majorare în 2027. Coeficienții pentru personalul didactic din învățământul preuniversitar cresc, se revizuiește baza de calcul pentru plata cu ora, iar în sănătate se modifică modul de acordare a sporului de ture. Niciun venit nu scade prin aplicarea legii — dar salariile care au crescut disproporționat în ultimii ani vor fi plafonate.
Riscul anilor 2027-2028 și ce urmează concret
Bolojan a articulat și un scenariu pe care nimeni nu vrea să îl audă, dar care devine tot mai plauzibil. Dacă legea pică acum, în 2027-2028, cu alegerile la orizont și Parlamentul fragmentat, presiunile pentru creșteri salariale vor reveni. Fiecare partid va promite mai mult decât poate da, sindicatele vor forța, iar bugetul va absorbi șocul sau va ceda. România a mai trecut prin asta — tăierile salariale din 2010 au venit tocmai pentru că nimeni nu avusese curajul să spună, înainte, că banii nu există.
Proiectul noii legi a salarizării trebuie să obțină avizul Comisiei Europene și să treacă prin Parlament înainte de 1 decembrie 2026, data la care noua valoare de referință ar trebui să intre în vigoare. Dacă nu se întâmplă asta, calendarul alunecă în 2027 — fix în preajma alegerilor. Iar acolo, după cum a spus Bolojan, logica nu mai funcționează după reguli economice.
