Seara târziu, când toată casa se liniștea, bunica începea un ritual care astăzi rămâne viu în amintirile mele. Cu mâinile spălate îndelung, ea lua sâta și covata de lemn, pregătindu-se să cearnă făina cu grijă. În aceste gesturi simple, se ascundea o întreagă tradiție, o legătură tainică între trecut și prezent.
După ce făina era cernută, bunica punea plămădeala, apa și sarea, pregătindu-se să facă aluatul. Dimineața, aluatul dospit era frământat cu migală, timp în care bunica murmura mereu ceva despre „Pâinea noastră cea de toate zilele”. În mâinile ei, aluatul devenea mai mult decât o simplă masă de făină și apă – era pâinea care avea să hrănească familia.
Cu gesturi precise, aproape ritualice, bunica aprindea focul în cuptorul de lut și rupea aluatul în bucăți, făcând semnul crucii pe fiecare pită. Fiecare mișcare avea o semnificație adâncă, ca și cum bunica ar fi fost o preoteasă într-un templu, oficiind o slujbă tainică. Curând, peste toată casa se așternea un miros divin de pită coaptă, care aducea o pace tainică și o bucurie simplă, dar profundă.
Bunica făcea semnul crucii peste lipii, apoi le frângea în bucăți egale, asemenea Cinei cea de Taină. Erau momente de magie pură, în care totul părea să fie îmbrăcat în sfințenie. Pâinea era sfințită de mâinile ei muncite, de rugăciuni și de gânduri curate.
Rețeta Pâinii de Casă a Bunicii
Ingrediente:
- 1 kg făină albă de grâu
- 25 g drojdie proaspătă sau 7 g drojdie uscată
- 600 ml apă călduță
- 1 linguriță sare
- 1 linguriță zahăr
- 2-3 linguri de ulei (opțional)
Instrucțiuni:
- Cernerea Făinii: Seara, începe prin a cerne făina într-o covată sau într-un vas mare, asigurându-te că elimini eventualele impurități și aerisești făina.
- Pregătirea Plămădelii: Într-un bol mic, dizolvă drojdia în puțină apă călduță, adaugă zahărul și lasă să stea timp de 5-10 minute până când începe să facă spumă. Aceasta este plămădeala care va ajuta pâinea să dospească.
- Formarea Aluatului: În covata cu făină, adaugă plămădeala, sarea și restul de apă călduță. Amestecă bine până obții un aluat omogen. La final, poți adăuga uleiul, dacă dorești o pâine mai pufoasă.
- Frământarea Aluatului: Frământă aluatul timp de 10-15 minute, până devine elastic și nu se mai lipește de mâini. Frământarea este un moment cheie, iar bunica obișnuia să murmure rugăciuni în acest timp, adăugând parcă un strop de sfințenie în fiecare mișcare.
- Dospirea: Acoperă covata cu un ștergar curat și lasă aluatul să dospească într-un loc călduros, timp de 1-2 ore, până când își dublează volumul.
- Formarea Pitelor: După ce aluatul a dospit, împarte-l în bucăți egale și formează pitele. Fiecare pită trebuie să fie netedă și frumoasă. Înainte de a le pune în cuptor, fă semnul crucii peste fiecare.
- Coacerea: Aprinde cuptorul de lut și lasă-l să se încălzească bine. Pune pitele pe o tavă tapetată cu făină sau pe frunze de varză (cum făcea bunica uneori pentru o aromă specială). Coace pitele la temperatură moderată (aproximativ 200°C) timp de 30-40 de minute, până capătă o crustă aurie și sunt coapte bine la interior.
- Răcirea și Servirea: După ce pitele sunt coapte, scoate-le din cuptor și lasă-le să se răcească pe un grătar. Pâinea proaspăt coaptă poate fi frântă în bucăți egale, asemenea Cinei cea de Taină, și împărțită cu cei dragi.
Aceasta era pâinea bunicii – simplă, dar plină de dragoste și sfințenie. O pâine care aducea bucurie și pace în casă, păstrând vie tradiția și amintirile prețioase.
