„Ajutorul de înmormântare poate fi solicitat în termenul general de prescripție de trei ani, calculat de la data emiterii certificatului de deces”, potrivit precizărilor transmise de Casa Națională de Pensii Publice.
De la 30 martie 2026, suma acordată pentru decesul unui asigurat sau pensionar crește la 9.192 de lei. Pentru perioada anterioară acestui an, până pe 29 martie, suma rămâne 8.620 de lei. Dacă decesul se produce pentru un membru de familie al asiguratului – nu asigurat el însuși – ajutorul devine jumătate din sumă: 4.596 de lei în noua perioadă, respectiv 4.310 lei în prima parte a anului.
Cifra pare consistentă. Doar că foarte puțini știu exact pe cine o acordă statul și, mai important, cum și când trebuie să o solicite. Greșelile de procedură țin anual mii de familii în dificultate de bani pe care au dreptul s-i primească.
Primul punct de confuzie vine de la confundarea a două demersuri complet diferite: declararea decesului și solicitarea ajutorului. Acestea nu sunt sinonime. Declararea decesului la oficiul de stare civilă trebuie făcută în termen strict de trei zile de la deces. Doar pentru cazurile cu cauze violente – sinucideri, accidente rutiere, găsiri de cadavre – termenul se calculează de la eliberarea certificatului medical constatator, nu de la deces în sine. Nerespectarea acestui termen atrage o amendă între 100 și 500 de lei, conform Legii nr. 119/1996 privind actele de stare civilă.
Ajutorul de înmormântare, în schimb, se solicită la Casa Teritorială de Pensii și poate fi depus oricând în următorii trei ani de la emiterea certificatului de deces. Nu există urgență. Multe familii, preocupate de pregătiri funebre, nu depun această cerere imediat, iar din neatenție o uită apoi cu totul – deși legea le oferă o fereastră largă.
Aici intervine partea importantă: ajutorul se acordă unei singure persoane care dovedește că a suportat efectiv cheltuielile ocazionate de deces. Poate fi soțul supraviețuitor, un copil, un părinte sau orice altă persoană, indiferent de gradul de rudenie. Legea permite și acordarea acestui drept unei persoane juridice – de exemplu, o casă de pompe funebre care prezintă documentele justificative.
Aici se află miza procedurală: nu poți distribui suma între mai mulți solicitanți, chiar dacă mai multe persoane au contribuit la plata înmormântării. Statul o dă unuia singur, acela care poate dovedi cu documente (facturi, chitanțe, cereri de plată) că a plătit. Ceilalți au dus efortul de a-și aranja rudele decedate, dar nu au semnat pentru cheltuieli – și nu pot cere bani.
Pentru a obține suma, solicitantul trebuie să depună cererea la casa de pensii din raza localității unde a fost înregistrat decesul. Odată primită cererea completă, instituția are obligația legală să efectueze plata în maxim trei zile lucrătoare. Banii pot fi încasați direct de persoana îndreptățită, pot fi transferați într-un cont bancar sau pot fi ridicați de un mandatar desemnat prin procură specială.
Partea practică pe care o ratează mulți: documentele justificative. Facturile și chitanțele pentru serviciile de înmormântare, cosciugul, coroanele de flori, transportul la cimitir – trebuie păstrate. Fără ele, nu poți dovedi că ai cheltuit bani. Statul nu ia cuvântul pe cuvânt. Aceasta e o cauză comună de respingeri a cererilor, cu atât mai mult cu cât oamenii în doliu nu-și gândesc bine aceste detalii atunci când fac plăți.
De fapt, nici măcar nu trebuie să depui tot din unei singure source. Dacă ai factură de la pompe funebre, chitanță de la cimitir pentru locul de veci și bonuri de la florărie, toate reunite – fiecare document probează o parte din cheltuielile suportate. Statul cere doar dovezi, nu necesarmente o singură factură.
Acum, există și varianta mai neobișnuită: acordarea sumei unei persoane juridice – tipic o casă de pompe funebre. Dacă aceasta din urmă a plătit serviciile din contul ei, iar familia nu a dat bani direct, poate fi casa de pompe care solicită ajutorul, dacă are o înțelegere cu familia. E mai rar, dar posibil.
Valoarea ajutorului nu s-a schimbat din biruință publică. Legea nr. 44/2026 privind bugetul asigurărilor sociale de stat a stabilit majorarea la 9.192 de lei exact pentru a ține pasul cu inflația și cu creșterea costului serviciilor de înmormântare. În 2025, suma era mai mică. Cu fiecare an, statul o recalculează pe baza unui indice, iar de obicei crește.
Pentru cazurile în care decesul a survenit înainte de această dată – adică înainte de 30 martie 2026 – se aplică cuantumul anterior: 8.620 de lei pentru asigurați și pensionari, 4.310 pentru membrii de familie neasigurați. Data care contează e data decesului, nu data când te-ai gândit să ceri banii.
Un aspect subtil: dacă decesul a fost declarat după mai mult de trei zile de la producerea sa, poate fi înregistrat la serviciile de stare civilă doar cu aprobarea parchetului, dar ajutorul se acordă în continuare, fără penalizări suplimentare. Legea nu cere declarare perfectă în termen pentru a obține ajutorul – cere doar dovada că decesul s-a produs și că tu ai plătit.
Termenul de trei ani pentru solicitarea ajutorului e destul de larg. Însă mulți oameni, după o vreme, pierd documentele justificative sau uită complet de această posibilitate, convingători că „dacă nu l-au oferat automat, nu am de ce să îl cer”. Nu e adevărat. Sistemul roman de pensii nu informează activ beneficiarii, iar obligația depunerii cererii revine în totalitate persoanei care a plătit înmormântarea.
Casa Națională de Pensii Publice acceptă cereri până pe 30 martie 2029 pentru orice deces produs până pe 30 martie 2026. După aceasta, s-a încheiat dreptul de prescripție. Pentru familiile care au pierdut recent pe cineva, aceasta e o fereastră reală.
Ce mai contează: să nu confunzi declararea decesului cu solicitarea ajutorului. Prima-i obligatorie și cu termen scurt (3 zile), sub pedeapsă de amendă. A doua e un drept pe care trebuie să-l ceri activ, dar ai 3 ani. A greși pe prima parte te poate frustra cu o amendă. A greși pe a doua te lasă fără bani care-ți aparțin. Amândouă-s importante, dar complet separate.