7 rețete ieftine de soluții pentru văruit pomii. Ce conțin și cum le folosești corect

Văruirea pomilor nu este doar o chestiune de aspect. Stratul alb de pe trunchi și pe ramurile de schelet protejează scoarța de arsurile de iarnă și primăvară, de crăpături provocate de îngheț, de ciuperci și de rozătoare. Azi ai la dispoziție multe vopsele gata preparate pentru pomi, dar prețurile lor nu sunt mici. De aceea foarte mulți grădinari revin la rețetele clasice. Amestecă singuri soluțiile de văruit din materiale simple și ieftine.

Ca să folosești corect aceste rețete, trebuie să știi ce face fiecare ingredient. Așa poți adapta compoziția la nevoile pomilor tăi și la ce ai prin gospodărie.

A lot of small apple trees in the garden after whitewashing in spring against a background of green grass

Varul stins
Varul stins dă culoarea albă amestecului. Albul nu este pentru decor. Stratul alb reflectă razele soarelui. Scoarța nu se supraîncălzește ziua și nu mai îngheață brusc noaptea. Așa reduci la minimum arsuri și crăpături ale trunchiului. În special iarna și la sfârșit de iarnă pomii au nevoie de această protecție. Nu mai au frunze care să umbrească scoarța.

Varul are însă reacție alcalină puternică. Pe pomii tineri cu scoarță fină poate provoca arsuri dacă îl folosești în concentrații mari. Pentru pomi tineri trebuie să diluezi mai mult amestecul sau să treci pe rețete cu cretă.

Cretă
Cretă măcinată sau cretă de construcții înlocuiește varul și dă același alb intens. Este mai blândă pentru scoarță. De aceea mulți grădinari o folosesc la pomi tineri și arbuști. Dezavantajul este că se spală mai repede la ploi puternice. Stratul ține mai puțin decât unul pe bază de var sau vopsea comercială.

Argilă
Argila nu colorează, ci schimbă consistența. Ea dă vâscozitate amestecului. Pasta nu mai curge de pe trunchi, se lipește bine și acoperă uniform scoarța. În plus, intră în crăpături mici și le astupă. Asta închide poarta pentru spori de ciuperci și pentru unele insecte care se ascund în scoarță. De obicei se folosește argilă albă sau galbenă hidratată în apă înainte de amestec.

Fungicidul
Un fungicid în amestec nu este obligatoriu, dar este foarte util. Protejează scoarța împotriva ciupercilor care provoacă cancere, pete și putreziri. De aceea merită să îl pui mai ales dacă în anul anterior pomii au avut boli pe ramuri sau scoarță. Cel mai folosit este sulfatul de cupru. Este ieftin, eficient pe multe boli și ușor de dozat. Poți folosi și alte produse cu cupru sau fier, dar trebuie să respecți exact dozele din instrucțiuni.

Sulfatul de cupru se dizolvă întâi în puțină apă fierbinte. Abia apoi îl torni în găleata cu restul soluției. În felul acesta se dizolvă complet și nu rămân cristale tari care să ardă local scoarța.

Adezivii și prietenii lor
În amestec intră și un ingredient care ajută pasta să se lipească mai bine pe scoarță și să reziste la ploi. Aici ai trei variante mari.

Primul tip sunt adezivii propriu ziși. De exemplu clei de lemn, clei de tapet, clei cazeinic. Ei cresc aderența și durata stratului. Dar dacă pui prea mult, porii scoarței se pot închide. Pomul respiră mai greu. De aceea cantitatea trebuie să fie mică, strict cât trebuie să nu curgă și să nu se ia ușor la ploaie.

A doua variantă este să folosești săpun sau săpun verde. Săpunul are și rol de surfactant. Ajută soluția să se întindă uniform. Săpunul verde are în plus un efect ușor insecticid și fungicid. Este mai blând decât adezivii sintetici, dar și rezistența la ploaie este mai mică.

A treia variantă este cleiul de făină. Faci rapid un clei simplu din făină și apă fiartă. Acesta leagă bine creta sau varul de scoarță și nu închide porii la fel de agresiv ca un adeziv sintetic.

Gunoiul de grajd
Gunoiul de vacă bine descompus apare des în rețetele vechi. Are trei roluri. Dă vâscozitate, adică îngroașă amestecul. Crește aderența stratului. Aduce și substanțe nutritive și microorganisme benefice care ajută la regenerarea țesuturilor. Gunoiul are și efect antiseptic moderat. Nu se folosesc dejecții proaspete. Trebuie să fie bine putrezite.

Acidul carbolic
În unele rețete tradiționale apare acidul carbolic. Este un dezinfectant cu miros puternic. Scopul lui principal în amestec nu este ciuperca, ci șoarecii de câmp și iepurii. Mirosul lor îi ține departe de trunchi iarna. Dacă îl folosești, respecți doze mici. Un volum prea mare poate arde scoarța, mai ales la pomii tineri.

Lapte și zer
Lapte integral sau zer din lapte acru măresc aderența și elasticitatea soluției. Proteinele din lapte se leagă pe scoarță și formează o peliculă fină. În plus, cultura de bacterii lactice din zer reduce patogenii de pe scoarță. Practic tratezi trunchiul cu un amestec blând dezinfectant.

Așa arată tehnic o soluție de văruit. Nu pui toate ingredientele deodată. Alegi în funcție de ce ai nevoie. Dacă vrei protecție maximă anti ciuperci și anti rozătoare, pui și cupru și acid carbolic și gunoi bine fermentat. Dacă vrei doar să protejezi pomi tineri de arsură, alegi cretă, un pic de argilă și lapte sau clei de făină.

Șapte rețete practice de amestec ieftin pentru văruit
Toate rețetele de mai jos se fac cu apă curată și se amestecă bine până obții o pastă ca o smântână groasă. Fără cocoloașe.

Amestecul 1. O găleată de zece litri. Dizolvi în apă cam doi kilograme și jumătate de var stins. Adaugi cinci sute de grame de sulfat de cupru. La final torni cam două sute de grame de clei de lemn sau alt adeziv similar. Acest amestec dă o protecție puternică împotriva ciupercilor și are rezistență destul de bună la ploi.

Amestecul 2. Tot la zece litri de apă. Pui două până la două virgula cinci kilograme de var stins. Adaugi trei sute de grame de sulfat de cupru. Pui aproximativ un kilogram de argilă înmuiată și una sau două lopeți de gunoi de grajd bine putrezit. Rezultă o pastă groasă, lipicioasă și nutritivă. Acoperă bine crăpăturile și ține bine pe scoarță.

Amestecul 3. Aici baza este creta. La zece litri de apă pui cam doi kilograme și jumătate de cretă măcinată. Adaugi zece linguri de clei de făină. Obții un amestec mai blând, potrivit pentru pomi tineri sau pentru cei sensibili la var.

Amestecul 4. La opt litri de apă dizolvi un kilogram de var stins și un kilogram de gunoi de vacă bine fermentat. Adaugi două sute de grame de sulfat de cupru. Este o rețetă clasică, simplă, cu efect bun dezinfectant datorită cuprului și de protecție mecanică datorită gunoiului.

Amestecul 5. Tot la zece litri de apă pui doi kilograme de cretă, patru sute de grame de sulfat de cupru și o sută de grame de clei cazeinic. Stratul rezultat aderă bine și protejează pomii fără să fie agresiv ca varul.

Amestecul 6. La zece litri de apă pui doi kilograme de var stins. Adaugi cinci sute de grame de sulfat de fier. Pui una sau două lopeți de gunoi de grajd. Adaugi o lingură de acid carbolic și jumătate de calup de săpun de rufe ras. Este o rețetă orientată spre protecția completă în perioada de iarnă. Cupru sau fier plus acid carbolic pentru dezinfectare și anti rozătoare. Gunoiul și săpunul ajută la prindere.

Amestecul 7. La nouă litri de apă adaugi un litru de lapte sau de zer. Dizolvi doi până la doi virgula cinci kilograme de cretă. Pui un kilogram de argilă hidratată și cam o sută de mililitri de săpun verde lichid. Rezultă o pastă elastică, bine aderentă, prietenoasă cu scoarța. Are efect dezinfectant și blând, și mecanic.

Cum lucrezi corect cu aceste amestecuri
Înainte să vopsești, cureți scoarța de mușchi, licheni și resturi uscate. Nu zgârii până la lemn. Doar îndepărtezi ceea ce este desprins. Apoi la pomii cu răni sau tăieturi mari aplici întâi tratamentul clasic. Cupru, eventual mastic sau un strat de argilă mai densă. Abia apoi vii cu văruirea generală.

La pomii tineri reduci la jumătate concentrațiile din rețete. Scoarța lor este mai fină și mai ușor de ars. Asta este valabil mai ales pentru var, cupru și sulfat de fier. Mai bine două straturi subțiri decât unul foarte agresiv.

Consistența finală trebuie să fie uniformă. Ca o smântână groasă. Dacă este prea lichidă, curge pe trunchi și nu acoperă bine. Dacă este prea groasă, cade în coji. Poți regla din apă, argilă, cretă sau gunoi până se întinde bine cu bidineaua și rămâne stabilă.

Văruirea se face de obicei toamna după căderea frunzelor. Apoi se repetă la sfârșit de iarnă sau început de primăvară dacă stratul s a spălat serios. Ideal este ca scoarța să fie uscată și temperatura peste zero grade. Nu are rost să dai pe ploaie sau pe trunchi înghețat.

La final, trebuie să ții cont de un principiu simplu. Nu urmărești doar un trunchi alb. Scopul este un strat care reflectă lumina, care lasă scoarța să respire, care dezinfectează și protejează de rozătoare. Cu rețetele de mai sus poți face asta ieftin, adaptat la vârsta pomului și la problemele din livada ta.