Se spune că leuşteanul nu creşte decât la oamenii cu suflet bun. În practică, leuşteanul creşte la cei care știu ce fac în grădină. Dacă vrei o tufă mare, viguroasă și multă frunză aromată tot anul, ai nevoie de câteva condiții clare, nu de noroc.
Leuşteanul este o plantă perenă, trăiește în același loc 8–10 ani dacă îi place solul. Rădăcina este groasă, pivotantă. Tufa ajunge ușor la 1–1,5 metri înălțime dacă este bine hrănită și udată. Tocmai de aceea merită să îi alegi locul cu grijă de la început.
Primul lucru important este solul. Leuşteanul preferă un pământ afânat, bogat în humus, care reține umezeala, dar nu băltește. Un sol lutos nisipos este ideal. pH-ul trebuie să fie aproape neutru, în jur de 6,5–7. Dacă pământul tău este greu, argilos, sapă adânc pe o baionetă de lopată și încorporează bine compost sau gunoi de grajd bine descompus, minimum o găleată la metru pătrat. Dacă solul este acid, poți corecta din toamnă cu puțin amendament calcaros sau cenușă de lemn, dar fără excese.
Al doilea lucru este lumina. Leuşteanul iubește soarele, dar suportă foarte bine și semiumbra. În zonele de câmpie, cu veri fierbinți, se simte foarte bine într-un loc cu soare dimineața și umbră ușoară după prânz. În zonele mai răcoroase poți să îl pui direct în plin soare. Evită colțurile întunecoase și locurile unde apa băltește primăvara.
Al treilea lucru ține de modul de înmulțire. Poți înființa cultura din sămânță sau prin divizarea tufelor mature. Din sămânță durează mai mult până obții o tufă puternică, dar este metoda clasică. Semănatul în câmp se face primăvara devreme, din martie până în aprilie, când pământul permite intrarea, sau toamna târziu, în octombrie, sub formă de semănat rece. Adâncimea de semănat este mică, în jur de 1–1,5 cm. Semințele germinează greu, uneori în 3–4 săptămâni, mai ales dacă solul este rece. De aceea mulți grădinari preferă răsadurile. Poți semăna în lădițe prin februarie martie, în casă sau în solar, și să plantezi răsadurile afară în aprilie mai. Distanța între plante trebuie să fie de 40–50 cm, pentru că tufele se lățesc puternic. Divizarea tufelor este foarte simplă. Primăvara devreme sau toamna, sapi o tufă de 3–4 ani, o tai în 2–3 bucăți cu cuțitul sau cu lopata, având grijă ca fiecare bucată să aibă rădăcini și 2–3 muguri și replantezi imediat în noile locuri, la aceeași adâncime la care a fost înainte.
Al patrulea lucru important este apa. Leuşteanul are rădăcină puternică și ajunge în profunzime, dar pentru o frunză frumoasă are nevoie de sol mereu reavăn. Nu îi place seceta prelungită. În perioadele uscate, o udare bună la 3–4 zile este esențială, mai ales în primul an după plantare. Nu uda puțin și des. Uda rar și cu suficientă apă încât umezeala să pătrundă la 15–20 cm adâncime. Mulcirea este un ajutor real. Un strat de 5–7 cm de paie, frunze tocate, iarbă uscată sau compost menține umezeala, reduce buruienile și protejează rădăcina pe timp de iarnă.
Al cincilea punct ține de hrană. Leuşteanul este lacom. Ca să ai frunză multă și verde, nu ajunge să îl plantezi într-un colț de pământ „cum o fi”. Toamna este bine să îi dai un strat de compost sau mraniță, întins la suprafață în jurul tufei, pe care înghețul și ploile îl vor duce treptat în sol. Primăvara, la pornirea în vegetație, poți dizolva în apă puțin îngrășământ organic lichid pe bază de gunoi de grajd, urzică sau alte extracte naturale și să uzi la rădăcină la 2–3 săptămâni. Evită azotul sintetic în exces, altfel vei stimula frunza foarte fragedă, dar sensibilă la boli și viermi. Cenușa de lemn, presărată ușor, aduce potasiu și oligoelemente și mai reduce și melcii. Nu pune cenușă în cantitate mare chiar lângă tulpină.
Al șaselea element ține de tăiere și recoltare. La leuştean, cu cât recoltezi mai des, cu atât stimulezi creșterea de frunze noi. Taie frunzele cu codiță cu tot de la bază, nu rupe doar vârfurile. Lasă totuși mereu un nucleu de frunze pentru ca planta să continue să hrănească rădăcina. Dacă nu vrei să îți piardă puterea în tije florale înalte, taie tijele de flori imediat ce apar, la începutul verii. Așa vei prelungi perioada de frunză abundentă. Dacă vrei semințe pentru anul viitor, lasă o singură plantă sau două să înflorească și să ajungă la maturitate. Recoltează frunzele pe timp uscat, preferabil dimineața după ce s-a ridicat roua. Pentru uscare, spală rapid frunzele, scutură bine, taie-le grosier și întinde-le în strat subțire la umbră, într-un loc aerisit. Uscarea lentă, la temperaturi moderate, păstrează mai bine aroma. Poți congela frunzele tocate în pungi sau tăvițe cu apă, sub formă de cuburi.
Al șaptelea sfat are legătură cu sănătatea plantei și cu poziția ei în grădină. Leuşteanul este în general rezistent, dar într-un sol mereu ud și compact poate fi atacat de putregai la rădăcină. De aceea drenajul bun și mulciul aerat sunt mai importante decât multe tratamente. Afroidele și omizile pot apărea sporadic, mai ales dacă tufele sunt foarte dese și umede. Spălările cu macerat de urzică sau săpun moale de potasiu sunt suficiente în majoritatea cazurilor. Ca rotație, fiind o plantă perenă, nu o muți anual, dar merită să ții cont că îi place să stea la marginea straturilor de legume, lângă morcov, păstârnac, țelină, cartofi sau roșii. Mirosul lui puternic derutează parțial dăunători precum musca morcovului sau unii afide. Evită să îl înghesui între arbuști mari, pentru că va pierde din lumină și aer.
Un detaliu tehnic pe care mulți îl ignoră este adâncimea de plantare. Dacă îl pui prea adânc, gâtul plantei rămâne mereu în sol rece și ud și pornește greu primăvara. Dacă îl lași prea sus, rădăcina se expune la îngheț în ierni fără zăpadă. Ideal este ca zona de trecere dintre rădăcină și tulpină să fie chiar la nivelul solului sau acoperită foarte ușor cu pământ. Iarna, într-o zonă mai friguroasă, poți adăuga un strat suplimentar de frunze sau paie peste tufă pentru protecție. Primăvara îl îndepărtezi treptat, ca să nu putrezească baza.
Dacă respecți aceste câteva principii clare despre sol, lumină, apă, hrană și tăiere, leuşteanul chiar se transformă într-o tufă bogată, serioasă, care îți dă frunză proaspătă de la începutul primăverii până târziu în toamnă. Atunci poți să zâmbești când auzi vorba că leușteanul crește doar la oamenii cu suflet bun. Adevărul este că se prinde și rămâne la cei care au răbdare, grijă și un pic de disciplină în grădină.