Guvernul a adoptat recent o lege care schimbă fundamental modul în care este monitorizată agricultura de subzistență din România. Conform actului normativ, primăriile vor avea obligația să transmită lunar către Agenția Națională de Administrare Fiscală date detaliate despre producția și vânzările gospodăriilor, de la lapte, ouă și legume, până la borcane cu zacuscă sau verdețuri comercializate la tarabe.
Măsura a fost justificată prin nevoia de transparență și de colectare mai eficientă a informațiilor despre producția agricolă, în condițiile în care statisticile oficiale diferă semnificativ de realitatea din teren. Guvernul susține că doar printr-o raportare riguroasă a primăriilor se poate obține o imagine corectă a contribuției agriculturii de subzistență la economia națională și se pot calibra mai bine politicile de sprijin pentru mediul rural.
În practică însă, vestea stârnește mai degrabă îngrijorare printre micii fermieri și gospodari. Oamenii se tem că în spatele acestei centralizări se ascund noi obligații birocratice, controale mai dese și impozite suplimentare pentru produsele pe care le vând ocazional în piețe sau pe marginea drumului. Mulți dintre ei se întreabă cum va fi gestionată concret această raportare, cine va strânge efectiv datele și dacă primăriile au resursele necesare pentru a duce la capăt o sarcină atât de complexă.
Proiectul nu vizează doar exploatațiile agricole mari, ci și micile gospodării din sate, acolo unde producția este destinată în principal consumului propriu, iar surplusul este valorificat prin vânzări reduse. Practic, și fermierii care dau câteva găini, câteva kilograme de brânză sau câteva borcane de dulceață vor fi incluși în evidențele Fiscului.
Legea urmează să ajungă în Parlament pentru votul final, iar discuțiile se anunță aprinse. Pe de o parte, autoritățile invocă necesitatea unei transparențe sporite și combaterea economiei nefiscalizate. Pe de altă parte, micii producători văd în această inițiativă o povară suplimentară care riscă să descurajeze agricultura de subzistență și să accentueze migrația forței de muncă din mediul rural.
Dacă măsura va fi aplicată în forma actuală, agricultura tradițională românească, bazată pe gospodăria mică și pe producția destinată familiei, ar putea fi redefinită radical, iar raportarea lunară către ANAF va deveni o nouă rutină birocratică pentru milioane de oameni de la sate.