Pe 5 octombrie, Biserica Ortodoxă Română pomenește doi pustnici care și-au dedicat existența rugăciunii și postului: Sfinții Cuvioși Daniil și Misail de la Mănăstirea Turnu.
Daniil și Misail proveneau din Oltenia și au ales calea ascetică încă din tinerețe. Au intrat la Mănăstirea Cozia, unde au învățat rânduielile vieții călugărești, apoi s-au retras în zona Muntelui Cozia, dorind o existență mai retrasă, dedicată exclusiv rugăciunii și postului. Aici și-au săpat chilii în stâncă, unde au petrecut ani și ani în meditație și smerenie. Exemplul lor de viață s-a răspândit, și treptat, alți monahi s-au alăturat, formând o mică obște în jurul lor. Cei doi au ridicat chiar o biserică din lemn cu hramul Intrarea în Biserică a Maicii Domnului, iar acea așezare a luat mai târziu numele de Schitul Turnu, după un vechi turn din apropiere.
Cuviosul Daniil a devenit duhovnic spiritual al pustnicilor din zonă, iar Misail i-a fost ucenic, continuând mai târziu munca de conducere și întărire a vieții monahale a comunității. Tradițiile consemnate spun că au trecut la cele veșnice în prima jumătate a secolului al XVII-lea și au fost înhumați în apropierea altarului bisericii pe care ei înșiși o construiseră. Biserica Ortodoxă Română i-a canonizat oficial în februarie 2016, iar ziua lor de cinstire a fost stabilită pentru 5 octombrie.
Moaștele celor doi sfinți sunt păstrate și azi la Mănăstirea Turnu, într-o raclă din interiorul bisericii. Locurile în care s-au retras pentru rugăciune sunt încă vizibile în apropiere, iar mulți credincioși care vizitează mănăstirea se închină la moaștele lor, cerând ajutor în perioadele de încercare și nevoință. În tradiția populară ortodoxă, rugăciunea către acești sfinți nu e o metodă magică de rezolvare a problemelor, ci o formă de apropiere de divinitate și de exprimare a nădejdii în vremurile grele.
Potrivit credinței populare, Sfinții Daniil și Misail pot fi întrebați, prin rugăciune sinceră, să mijlocească înaintea lui Dumnezeu pentru sănătate, pace sufletească și întărire în credință. Pentru cei care doresc să se roage pe 5 octombrie, tradiția propune fie citirea canonului dedicat lor, fie o rugăciune rostită cu propriile cuvinte, în momentele de liniște, acasă sau la biserică. Interdicțiile legate de această zi nu sunt în mod specific documentate în tradiție, dar respectul și calmul în zilele de pomenire sunt valorile de bază ale credinței ortodoxe.
Tot în data de 5 octombrie este pomenită și Sfânta Muceniță Haritina, care în perioada de persecuție a creștinilor a mărturisit nestrămutat credința în Hristos și a atras pe alții către creștinism. Pentru credincioși, ziua devine astfel un prilej de reflecție asupra forței spiritului în fața încercărilor și asupra rolului mărturiei în apărarea valorilor de credință.
Pentru mulți, ziua de 5 octombrie rămâne un moment de reîntâlnire cu tradiția pustnicească și monahală din România, de cinstuire a celor care au ales renunțarea și rugăciunea ca formă de viață, și de cerere a intercesiunii lor pentru trecerea ușoară prin greutățile zilelor. Vizita la mănăstire, citirea rugăciunilor dedicate sau pur și simplu o clipă de meditație asupra valorilor pe care i-au reprezentat sunt modalități prin care această tradiție continuă să trăiască în conștiința spirituală a comunității.