Coreea de Nord a testat duminică un nou tip de rachetă hipersonică, iar liderul Kim Jong Un a supervizat personal lansarea. Regimul a anunțat că arma demonstrează „tehnologie de apărare ultramodernă” și va crea „dureri de cap incurabile” pentru inamici.
Armata Coreei de Sud a detectat lansarea a două rachete cu rază scurtă de acțiune din zona de coastă estică Wonsan, cu un interval de trei ore între ele. Prima a parcurs aproximativ 450 de kilometri, a doua 600 de kilometri. Ambele au căzut în ape situate în afara zonei economice exclusive a Japoniei, potrivit anunțului forțelor militare niponeze. Agențiile militare din regiune monitorizează continuu activitățile nord-coreene, iar aceste lansări nu sunt izolate – în ultima săptămână, Phenianul a efectuat deja alte teste de rachete balistice în Marea Japoniei.
Ce face diferit testul de duminică este caracterul ipotetic al armei: o rachetă balistică cu rază scurtă de acțiune care se declară că funcționează ca o armă hipersonică maneuvrabilă. Diferența e crucială din punct de vedere militar. Rachetele hipersonice se deplasează cu viteze mai mari de cinci ori viteza sunetului și pot schimba traiectoria în zbor, ceea ce le face extrem de dificil de interceptat. Sistemele de apărare antirachetă existente în Coreea de Sud și Japonia, pe care se bazează partenerii din alianța occidentală pentru protecție în regiune, au fost proiectate pentru rachete convenționale, mai lente și cu traiectorie predictibilă. O armă care combină hipersonicitatea cu manevrabilitatea ar putea, teoretic, ocolii aceste sisteme.
Liderul nord-coreean a salutat testul ca fiind „o demonstrație frapantă a unei tehnologii de apărare ultramoderne”. Aceste declarații nu sunt simple propagandă – reflectă o realitate: Coreea de Nord dispune deja de un arsenal vast de rachete capabile să transporte focoase nucleare, inclusiv arme cu rază lungă de acțiune care, teoretic, ar putea atinge teritoriul continental al SUA. Sistemele cu rază mai scurtă sunt destinate unui scop diferit: să învingă sistemele defensive ale vecinilor săi mai apropriați. Fiecare test reprezintă o încercare de a reduce vulnerabilitatea nord-coreană la o contraatac aerian.
De peste două decenii, Coreea de Nord construiește capacități nucleare în ciuda sancțiunilor internaționale și al izolării. Primeiro test nuclear a fost efectuat în 2006, iar de atunci regimul a dezvoltat constant. În 2023, statutul de putere nucleară a fost chiar inscripționat în constituție – o mișcare simbolică dar semnificativă, care arată că liderul Kim Jong Un vede arsenalul nuclear drept o componentă permanentă și negoციabilă a statului. Săptămâna trecută, sora lui Kim Jong Un a declarat că acest statut este „ireversibil”, un mesaj clar destinat străinilor: nu e negociabil.
Tensiunile regionale rămân înalte. Coreea de Nord și Coreea de Sud sunt, din punct de vedere tehnic, încă în război – conflictul din 1950-1953 s-a încheiat doar cu un armistițiu, nu cu un tratat de pace formal. Această realitate juridică rece înseamnă că orice miscalcul, orice incident de frontieră ar putea declanșa un conflict cu consecințe catastrofale. Regimul de la Phenian a mai respins recent o rezoluție a Agenției Internaționale pentru Energie Atomică care condamna dezvoltarea programului nuclear.
Ceea ce contează pentru cititorii occidentali nu e doar tehnologia, ci mesajul geopolitic din spate. Coreea de Nord testează constant pentru a-și consolida poziția negociatoare – dacă poate convinge că are o armă pe care nu o pot încercui defensele existente, va sta mai bine la masă dacă și când va fi moment de negociere. În același timp, fiecare test este și o avertizare pentru aliații SUA din regiune: următoarea criză ar putea să arate foarte diferit decât au calculat.
Fiica dictatorului a fost prezentă la lansare, un detaliu care nu e casual. În cultul personalității nord-coreean, participarea membrilor familiei liderului la evenimentele militare majore semnalează importanța și legitimitatea unei acțiuni. E și o formă de succesiune simbolică – Kim Jong Un le arată mass-media interne și mondiale că fiica sa e deja introdusă în arcana puterii militare.
Ce urmează nu e clar, dar Phenianul va continua testele. Fiecare lansare îi costă resurse în condițiile unei economii strâmtorate de sancțiuni, deci nu sunt gesturi gratuite. Sunt investiții în capacitatea de disuasiune, iar disuasiunea funcționează doar dacă adversarii cred că tu ai cu adevărat ceea ce spui că ai. Testele continue sunt o dovadă repetată a credibilității armamentului – și a intențiilor liderului de a-l folosi dacă e necesar.