Nicușor Dan a închis ușa intenției unui guvern care să includă AUR, dar scena politică românească rămâne o negociere cu mai mulți jucători decât pare de la iveală.
Lucrurile s-au ajuns aici pentru că moțiunea de cenzură a deschis o prăpastie pe care clasicii politicii mergeau de-a lungul ei, cu atenție, ani de-a rândul. Acum, cu AUR în Parlament și cu fragmente ale coaliției USR-PNL ruptă, nici o formulă de guvern nu e evidentă. Nicușor Dan nu poate vorbi direct cu fiecare om din partidele implicate – rolul lui e să medieze cu o cerință clară: stabilitate financiară și traiectorie pro-occidentală, altfel investitorii internaționali vor cere mai mult dobândă la împrumuturile României, creștând costul cu care statul poate face orice.
Dacă se apela la alegeri anticipate acum, România ar pierde cinci luni în care nu ar putea reface bugetul – o rectificare e operațiune crucială după fiecare moțiune de cenzură. Sistemul sanitar, ambulanțele, transferurile către autoritățile locale – toate ar sta pe loc. Și după cinci luni, sondajele spun că rezultatul ar fi același: aceleași partide, aceleași negocieri. Doar cu țara mai slăbită financiar. Asta nu e pură filozofie de cancelarie – e ce spun direct băncile și instituțiile care prestează bani României.
„Nu mă joc cu soarta acestei țări ca să vedem ce iese,” a spus Nicușor Dan, și în fraza asta e o frustrare reală: el are datoria constituțională să numească un premier care să formeze un nou Executiv, dar nici formula asta nu e simplă. Dacă o face gândind doar la voturile parlamentare, e responsabil constituțional; dacă o face ținând cont și de mesajul investitorilor externi, cumpăritor cumva i se-ntinde o leapă politică de către partidele care vor crede că face lobby pentru unii și împotriva altora.
Tocmai de aia Dan spune că mandatul pe care l-a primit de la oameni e explicit: stabilitate financiară și direcție pro-occidentală. Cu AUR în ecuație, ambele devin riscante – nu din lipsă de respect față de cei 1,2 milioane de oameni care au votat cu AUR, ci fiindcă o prezență a partidului lui George Simion în Guvern ar compensa prea multe lucruri pe care partenerii europeni și investitorii externi i le-au cerut ca condiție.
De pe cealaltă parte, Sorin Grindeanu și-a exprimat disponibilitatea să negocieze cu oricine – mesajul lui e că ar fi premier, cu o singură condiție, pe care o ține pentru sine deocamdată. E un semn că PSD e gata să cedeze și pe zona AUR dacă calculele parlamentare o impun, doar că asta ar mări inimozități cu Nicușor Dan. Între timp, Nicușor Dan a promis că luni după-amiază va nominaliza un candidat pentru funcția de premier – dar nominalizează e departe de a confirma, și până atunci mai e loc de negocierii la care nici noi nici partidele nu avem acces.
Ceea ce se întâmplă acum e o confruntare între două logici în care nici una nu e neapărat greșită, dar nici una nu poate fi complet cinstită. Pe de o parte, logica parlamentară: dacă PSD are 90 de deputați și senatoru și AUR are 84, și dacă USR și PNL nu pot face o majoritate stabilă cu o altă combinație, atunci matematic cel mai simplu e PSD plus AUR. Pe de alta parte, logica mandatului prezidențial și a constrângerilor externe: un Guvern PSD-AUR ar deranja Washington și Bruxelles prea mult, indiferent de ce ar promite Grindeanu că va face sau nu va face.
Grindeanu știe asta, dar îl avantajează să vorbească public despre disponibilitatea de a negocia cu toți – fiindcă, dacă Nicușor Dan nu găsește o altă soluție care să ține, PSD rămâne varianta de rezervă. Nicușor Dan știe asta la rândul lui, de aia menționează in permanență că, dacă toți ar fi un pic mai flexibili, ar putea să se găsească o formulă care să nu fie nici PSD-AUR nici o continuare nesfârșită a instabilității.
Până luni după-amiază, va fi mai clar cine va primi mandatul de premier. Dar indiferent cine e, acel om va trebui să construiască o majoritate care să nu fie britică prin AUR și nici prea la stânga prin USR, care să nu pună sub semnul întrebării relația cu NATO și UE, și care să poată face o rectificare bugetară oportună. Asta e misiunea de fapt. Alegeri anticipate ar fi o renaștere, nu o rezolvare.