Rusia ocupă Herson. Bombardamente masive transformă Harkovul într-o zonă de luptă

Rusia a preluat controlul asupra orașului Herson, în sudul Ucrainei, în cea de-a șaptea zi a invaziei care a început pe 24 februarie. Conform oficialilor militari ucraineni și agenților de informații independenți, operațiunile rusești s-au intensificat simultan în mai multe puncte strategice: parașutiști ruși au.

Bilanțurile zilei sunt grave. Guvernatorul regiunii Harkov anunță că cel puțin 21 de persoane au fost ucise și 112 rănite în bombardamentele masive asupra celui de-al doilea oraș ca mărime al Ucrainei. Știri din capitala Kiev vorbesc despre lovituri directe asupra gării centrale, unde civili se încercaseră să evacueze. Alte urbe – Mariupol, pe coasta Mării Azov, și Jîtomîr, la vest de Kiev – au fost de asemenea bombardate în cursul nopții. Serviciile de urgență ucrainene comunică că peste 2.000 de civili și-au pierdut viața de la declanșarea invaziei, iar aceasta este doar o cifră preliminară, în timp ce luptele continuă.

Herson a reprezentat o cotitură tactică pentru forțele de atac rusești. Orasul de aproximativ 290.000 de locuitori este singurul centru administrativ regional care a trecut sub controlul forțelor moscovite în prima săptămână a conflictului. Autoritățile din Kiev neagă inițial pierderea orașului, dar situația pe teren s-a clarificat rapid: coloane de tancuri rusești au ocupat cartierele centrale, iar drapeul rusesc a fost ridicat peste clădirile administrative. Controlul Hersonville oferă Rusiei nu doar o victorie simbolică, ci și o poziție strategică de la care să-și extindă ofensiva în regiunea Odesa și să amenințe alte teritorii din sud.

În paralel, atacul asupra Harkovului s-a dovedit unul dintre cele mai brutale episoade ale săptămânii. Rachete și dronele de atac au vizat indiscriminat cartierele rezidențiale, instalații militare și infrastructura civilă critică. Turnul televiziunii din Harkov, un punct de reper în peisajul urban, a fost lovit direct și s-a prăbușit parțial. Spitalul militar al orașului a fost atacat de parașutiști care au aterizat noaptea pe 1 martie, ceea ce a creat o situație de luptă în interiorul perimetrului medical. Medicii și pacienții au fost forțați să se adapeze în timp real, unii fiind mutați în pivnițe și tuneluri pentru a se proteja de bombardamente.

Parașutiștii ruși care au ajuns la Harkov reprezintă o tactică menită să creeze haos în spatele liniilor ucrainene și să faciliteze avansul coloanelor mecanizate care se deplasau din nord. Cu toate acestea, armata ucraineană a oferit rezistență localizată – soldații ruși care au aterizat în zone populate au întâmpinat focul concentrat și nu au reușit să-și stabilească o poziție de control durabil inițial. Situația a rămas fluidă și contestată, cu luptă stradală care a continuat până miercuri dimineață.

Autoritățile militare ucrainene au comunicat propriile estimări ale pierderilor adverse: potrivit lor, Rusia a pierdut aproximativ 5.800 de militari, sute de vehicule blindate, 30 de avioane și material important de logistică. Moscova, pe de altă parte, a anunțat cifrele sale inițiale: 498 de soldați uciși și 1.597 răniți. Diferența enormă între cele două rapoarte reflectă pur și simplu realitatea conflictului – fiecare parte prezintă informații care susțin propria narativă.

Civili din Harkov și-au găsit refugiu în rețeaua de tuneluri a metrouri, unde mii de persoane ședeau în condiții primare, cu provizii reduse. Oamenii au adus cu ei ce puteau – copii, bătrâni, animale de companie – într-un spectacol al disperării urbanului. Autoritățile locale încercau să distribuie apă și pâine, dar ritmul de sosiri noi din zone bombardate depășea capacitatea de sprijin. Aceeași imagine s-a repetat și în alte orașe: subsoluri ale spitalelor, tuneluri de metrou, pivnițe de blocuri au devenit refugii temporare pentru civili care fugeau de schrapnelele și explozii.

Miercuri, 2 martie, negocierile preliminare dintre Ucraina și Rusia urmau să fie reluate. Cele două delegații se pregăteau să discute din nou, pe fondul unui conflict care se intensifica, nu se ușura. Chiar dacă diplomații se instalau la masă, bombardamentele nu încetaseră – semnul clar că o înțelegere nu era apropiată și că ambele tabere se pregăteau pentru o confruntare de lungă durată.

Răspunsul occidental la escalare nu a fost inert. Administrația Biden a confirmat că SUA furnizaseră Ucrainei, în săptămâna precedentă, sute de rachete antiaeriene Stinger – o armă care putea schimba dinamica în aer. Pentagon declara că convoul russian care se deplasa spre Kiev era în impas, blocat de rezistența ucraineană și de probleme logistice. Țări europene preparau sancțiuni suplimentare: Marea Britanie interziceal navele rusești din porturile sale, iar UE pregătea pachete de măsuri economice. Companii occidentale mari – ExxonMobil, Boeing – au anunțat retragerea din piață rusă sau suspendarea operațiunilor.

Organizația Națiunilor Unite condamnase invazia, cu un vot larg în Adunarea Generală, dar această poziție formală nu oprea bombardamentele. Ambasadorul SUA la ONU acuza Rusia că utilizează arme interzise prin Convenția de la Geneva. Serviciile ucrainene de informații raportau că o angajată a Organizației pentru Securitate și Cooperare în Europa (OSCE) fusese ucisă în atacuri. Ministrul de Externe al Ucrainei denunța, de asemenea, că cinci copii cu vârste între 7 și 11 ani fuseseră arestați la Moscova pentru că afișaseră mesaje anti-război.

Criza umanitară se adâncea vertiginos. ONU măsura mișcarea refugiaților: aproape 836.000 de ucraineni au traversat granițele în primele zile. România, Polonia, Republica Moldova și alte state vecine se pregăteau pentru o valuri de persoane displaced care ar putea dura luni. Doar din România, peste 110.000 de ucraineni au intrat în țară în primele zile, mulți fără planuri clare de revenire.

Perspectiva pentru zilele următoare nu promitea ameliorare. Autoritățile de la Kiev avertizau că Rusia masează trupe în continuare la nord și vest de capitală, pregătindu-se pentru un atac asupra orașului. Luptele din Herson, Harkov, Mariupol și alte fronturi urmau să se intensifice. Anchetele asupra bombardamentelor, pierderilor civile și posibilelor crime de război abia urmau să înceapă – cu toate că pe teren, dovezile se adunau zilnic sub formă de macabru și dor de viață.