Autorităţile fiscale din România intensifică controalele asupra veniturilor pe care românii le obţin în străinătate, iar consecința pentru unii poate fi uriașă: confiscarea a până la 70% din bani.
Povestea lui Ionuț ilustrează dilema în care se află mii de români. Angajat la o companie de panouri fotovoltaice în Spania, el transferă lunar sume importante către familia din România. Pe hârtie, totul e legal — muncește, câștigă, trimite bani. Doar că aici intervine o complicaţie care puţini români o înţeleg: dubla impozitare.
De obicei, cine lucrează în străinătate plătește taxe în ţara respectivă. România însă nu renunţă la dreptul de a-l taxa și pe el — cu o condiție: reşedința fiscală trebuie declarată corect. Aceasta e cheia problemei. Conform datelor ANAF, din cei aproximativ 4 milioane de români care locuiesc în afara ţării, doar o mică parte și-au actualizat reşedința fiscală. Asta înseamnă că mulţi sunt în stare de neconformitate față de lege, chiar dacă plătesc taxe pe salarii în Spania, Germania, Italia sau oriunde lucrează.
ANAF, conform documentelor interne, a lansat o operaţiune sistematică. Agentia selectează conturi bancare cu transferuri recurente din străinătate și trimite notificări. Nu e necesar ca suma să fie enormă — chiar și transferuri de câteva sute de euro lunar pot declanșa o investigaţie dacă nu pot fi justificate. Cererea e simplă: dovedește de unde vin banii.
Pentru cei care răspund cu documente în regulă — contract de muncă, chitanţe salariale, comunicări de la angajator — dosarul se închide. Dar pentru cine nu poate sau nu îşi reface documente de peste ani, riscul real apare. În cazul în care ANAF determină că banii nu pot fi documentaţi și că nu s-a plătit impozit în România pe ei, agentia are autoritate să confisce suma. Legea permite o confiscare de până la 70% din valoarea transferurilor suspecte.
Cifra e copleșitoare. Pentru cineva care trimite 500 de euro lunar, asta înseamnă o confiscare de 3.500 de euro pe jumătate de an. Pentru cine transferă 2.000 de euro — o pierdere de 14.000 de euro anual.
Complexitatea se adâncește când vorbim de dubla impozitare. Un român care muncește legal în Spania și plătește taxe acolo, apoi transferă banii în România, ar trebui scutit de impozit pe venit în ţara noastră dacă și-a declarat corect reşedința. Există acorduri internaţionale exact pentru evitarea acestei duble poveri. Doar că sistemul nu funcționează automat — trebuie să ştii că trebuie să faci pasul, să ştii cum, și să-l faci la timp.
ANAF a anunţat că doar în 2025 au fost depuse aproximativ 60.000 de declaraţii pentru venituri obţinute în străinătate, cu o valoare totală depășind 5 miliarde de lei. E o cifră mică pentru o populaţie de 4 milioane plecaţi afară, ceea ce sugerează că milioane nu declară nimic. Nici pe buni, nici pe rele.
Recomandarea expertilor e categoric: ignoranţa nu scutește. Orice notificare de ANAF trebuie tratată serios. Cei care primesc o cerere de justificare au obligaţia să răspundă în termen — dacă nu răspund, se presupune că nu pot dovedi, iar consecința e confiscarea. Procesul de contestare e dificil și costisitor, mai ales din străinătate.
Pentru unii, răspunsul a fost să se mute oficial și fiscal înapoi în România, sau să angajeze consultanţi fiscali în ţara de lucru și să-și declare corect reşedința. Costul unui consultant fiscal e o fracţiune din riscul unei confiscări. Pentru alţii, realitatea e că nu au documente de acum 3-4 ani și nu pot recupera dovezile. Se află în zona gri, speranzi că nu vor fi selectaţi.
Într-o lume în care tehnologia permite transferuri instantanee și urme digitale perfecte, România și ceilalţi membri UE au decis să apese pe rigoare. Informaţiile bancare sunt centralizate, algoritmi scanează pattern-uri, și ANAF are resursele să urmărească. Cine trimite constant bani și nu poate explica de unde vin, rămâne vulnerabil.
Pentru românii plecaţi la muncă, lecţia e simplă: declaraţiile fiscale corecte acum sunt o investiţie. Costul unei consulţii e neglijabil comparativ cu riscul de a pierde 70% din economiile abia câştigate. Țara nu e liniștit în favoarea migrantului — e cazul să fii tu în regulă cu ea.