Locuitorii comunei Cenei din județul Timiș s-au adunat în fața casei părinților unuia dintre minori implicați în uciderea lui Mario Berinde și au protestat pentru ca familia să se mute din localitate.
Protestul a avut loc după ce Tribunalul Timiș a pronunțat condamnări în cazul crimei care a șocat comuna la începutul anului. Băiatul de 15 ani asupra căruia s-a concentrat furia oamenilor nu se afla în locuință în momentul protestului — fusese plasat în custodia autorităților. Mama copilului a apelat la Poliție pentru a dispersa mulțimea și a susținut că fiul ei a fost amenințat cu moartea pentru a participa la act, refuzând să-și abandoneze locuința.
Cazul crimei remontează la seara zilei de 19 ianuarie, când trei minori au ucis pe Mario Berinde, adolescent în vârstă de 15 ani. Agresiunea a fost brutală: atacatorii l-au lovit cu o toporisă și un cuțit până ce victima s-a prăbușit. După comiterea faptei, criminalii au incendiat trupul și l-au îngropat în grădina casei unuia dintre ei. Modul în care a fost tratat cadavrul și ascunderea dovezilor au adăugat acuzații grave la dossier-ul penal.
Judecătorii de la Tribunalul Timiș au pronunțat sentințele pe 18 septembrie. D.M., băiatul de 15 ani care a fost judecat pentru omor calificat și profanare de cadavre, a primit o condamnare de 15 ani de închisoare cu executare. Condamnarea sa reflectă gravitatea rolului jucat în fapte. Al doilea minor, R.B., de asemenea 15 ani, a fost judecat pentru profanare de cadavre și favorizarea făptuitorului — acuzații mai ușoare decât omorul. El a primit o măsură educativă neprivativă de libertate: supraveghere zilnică pe perioada de șase luni și interdicția de a se apropia de familia victimei sau de alți complici. Al treilea implicat, care avea doar 13 ani la momentul faptei, nu răspunde penal conform legislației române și a fost plasat într-un centru de reeducație specializat.
Tribunalul a obligat familiile celor doi minori condamnați să plătească părinților victimei suma de 1 milion de lei ca despăgubiri morale. Decizia nu este definitivă și poate fi contestată în apel, iar procesul legal al cazului se așteaptă să mai dureze.
Motivațiile violenței dintre acești adolescenți rămân parțial neexplicate în declarațiile publice disponibile. Mama băiatului condamnat la supraveghere intensivă a declarat că fiul ei a fost forțat să participe la act prin amenințări. Acesta nu a fost inițiatorul crimei, ci a fost implicat posterior în ascunderea cadavrului și alte acte care agravează cazul. Explicația nu schimbă responsabilitatea legală, dar aruncă o lumină asupra dinamicii grupului de minori și a presiunilor pe care și le-au exercitat unii asupra altora.
Reacția comunității locale a fost puternică și demnă de observație. Oamenii din Cenei, șocați de crima comisă de copii din vecinătate, au căutat să exprime dezaprobarea prin protest direct. Acțiunea de a arunca cu alimente la ușa casei țintitor întreg grupul familial și reflectă dorința de a-i força pe părinți să-și abandoneze locuința. Mama băiatului a rezis presiunii, declarând că nu intenționează să se mute și cerând localnicilor să o lase în pace. Intervenția poliției a împiedicat escaladarea conflictului într-un moment critic.
Acest caz evidențiază tensiunile dintre dorința unei comunități de a se distanța de crimă și responsabilitatea legală cu privire la părinți și frații minorilor condamnați. Măsuri legale precum supraveghearea intensivă și restricțiile de mișcare sunt instrumente pe care sistemul de justiție le folosește pentru a încearca reintegrarea minorilor. Eficacitatea acestora depinde nu numai de implicarea autorităților, ci și de acceptarea comunității și de perspectivele familiale asupra refacerii.
Ancheta formală asupra crimei a fost finalizată cu pronunțarea sentințelor. Următoarele etape includ posibilele apeluri ale părților și, potențial, o nouă examinare a cazului dacă vor apărea elemente noi. Pentru comuna Cenei, cazul rămâne o rană deschisă și o amintire dureroasă a unei tragedii care a implicat copii ca atât agresorii, cât și victima.