Negocierile pentru formarea noului Guvern au intrat în faza decisivă. Siegfried Mureșan, candidatul desemnat pentru funcția de prim-ministru, s-a întâlnit miercuri, 23 septembrie, cu liderii UDMR la Parlament pentru a discuta programul de guvernare și calendarul investirii.
Kelemen Hunor, liderul UDMR, a dat tonul optimist după ședință, declarând că formațiunea sa va susține Guvernul Mureșan până la capăt, indiferent de evoluția tratativelor. Această pledoarie publică era important de remarcat, deoarece aceeași Kelemen Hunor afirmase cu doar o săptămână înainte că ar fi mai prudent ca Mureșan să se retragă din cursa pentru Guvern dacă nu reuțea să strângă o majoritate parlamentară sigură. Răsturnarea de poziție arăta că negocierile aveau progres și că UDMR vedea o șansă concretă de a participa la gouvernare.
Problema fundamentală cu care se confrunta Mureșan era una de aritmetică parlamentară simplă. Pe o majoritate teoretică de 233 de mandate, coaliția declarată – PNL, USR și UDMR – ajungea la 188 de voturi, chiar dacă toți membrii partidelor respective ar vota unitar, inclusiv un grup de parlamentari din PNL care contestaseră public conducerea partidului. Adăugând voturile minorităților naționale și ale neafiliații din diverse grupuri politice, cifrele se ridicau la aproximativ 208 mandate. Eram departe de pragul de succes.
Sorin Grindeanu, liderul PSD, fusese explicit: social-democrații nu vor vota Guvernul Mureșan. Premierul interimar se întâlnise cu Ilie Bolojan, coordonator al negocierilor din partea guvernului, și clarificase poziția PSD. Pentru PSD, aceasta era o retragere strategică din coaliția care guvernase țara. Lipsirea acestui sprijin nu era o problemă de formă – era diferența dintre succes și eșec.
Negocierile aveau trei componente principale, conform informațiilor făcute publice. Pe agenda se află trei reforme majore: reducerea numărului de parlamentari – o măsură care afectează direct structura legislativului – reforma administrației locale și alegerea primarilor în două tururi în loc de tur unic. Aceste puncte erau importante pentru UDMR, care avea să negocieze și structura viitorului Cabinet.
Mureșan deja pregătea cărțile de joc pentru formarea echipei executive. Potrivit surselor care urmăreau negocierile, viitorul Cabinet urma să aibă trei vicepremieri: Ilie Bolojan, Dominic Fritz și tocmai Kelemen Hunor. Aceasta era semnul unei repartizări precise a puterii între parteneri. Bolojan, om puternic în PNL, cu experiență de primar și în guvernare, primea o poziție de autoritate. Fritz, din USR, era deja cunoscut din guvernul precedent. Hunor se integra ca reprezentant al UDMR cu greutate federală în executiv.
Dar aritmetica politică rămânea dureroasă. Kelemen Hunor însuși a făcut calculul pe viu, într-o declarație crudă pentru presă. La 171 de voturi cu susținerea integrală PNL-USR-UDMR, plus voturile minorităților, maximal ajungeau la 188-208 mandate. Diferența până la 233 era gapul care ar putea duce la prăbușire. Hunor nu a ascuns nici scenariul din spate: dacă rezultatul votului de investitură ar fi sub 233 de mandate, atunci se consideră că și a doua cădere de Guvern s-a produs – iar aceasta ar activa clauzula din Constituție care deschide drumul spre alegeri anticipate.
Hunor a spus clar că UDMR și-a depășit faza în care putea pune condiția retragerii lui Mureșan din cursă. Noua strategie era merge până la vot și vedea ce se întâmplă în plenul Parlamentului. Discursul lui Hunor conținea și o dovadă a presiunilor: menționase grupul „protestatar” din PNL, pe care nu știa cum altfel să-i definească – parlamentari din propriul partid care nu mai respectau disciplina și care ar putea vota diferit decât conducerea.
Între timp, campania de convingere a neafiliații și a unor parlamentari care nu puteau fi categoric categorisați în niciun rând continuă. Aceștia reprezentau diferența între o investitură de terapie și una care ar putea deschide deja drumul spre criza constituțională. Nici PSD nu era monolitic – unii din parlamentari socialiști puteau fi tentați să voteze Guvern, mai ales dacă ar exista compensații în structura ministerială sau alte acorduri în umbră.
Calendarul era strâns. Audierile ministrilor în comisiile de specialitate se programaseră pentru luni, iar votul în plen al Parlamentului pentru marți. Aceasta lăsa timp limitat pentru brățări finale și pentru rezolvarea ultimilor detali ai programului și structurii executive.
Ce urmează se va decida în sala de plen a Parlamentului, unde fiecare vot va fi numarat. Mureșan și coaliția sa au ales să meargă până la capăt, să pună întrebarea și să accepte răspunsul oricât ar fi acesta. Dacă vor reuși să treacă pragul, România va intra în o nouă perioadă de reforme, cu accent pe reducerea claselor politice și restructurarea administrației. Dacă vor eșua, țara va intra rapid în proceduri de alegeri anticipate, cu parlamentul actual în pragul unei crize constituționale pe care instituțiile vor trebui să o gestioneze. Până atunci, fiecare telefon la o birou parlamentară, fiecare întâlnire în coridor, fiecare declarație publică cuenta.