Luni, 21 septembrie, procurorii DIICOT au reținut pentru 24 de ore Călin Georgescu, fostul candidat la alegerile prezidențiale din 2024. Acuzația: înșelăciune cu prejudiciul de 1,1 milioane de euro.
Dosarul provine dintr-o plângere a omului de afaceri Răzvan Leu, care susține că Georgescu, alături de alte două persoane, l-a păcălit cu suma de 1,1 milioane de euro. Potrivit denunțului, acești bani ar fi fost folosiți în campania electorală a fostului candidat. Leu a încercat inițial să recupereze banii pe cale amiabilă, fără succes, ceea ce l-a determinat să sesizeze serviciile de urmărire penală.
Pentru a ajunge la această situație, autorități au efectuat percheziții la domiciliul lui Georgescu din Mogoșoaia și au audiat mai mulți martori. Reținerea nu a fost o aducere ușoară în atenția publicului – susținătorii fostului candidat s-au adunat pe treptele Tribunalului București în semn de protest, iar reacțiile din clasul politic au fost imediate și contradictorii.
Diana Șoșoacă, europarlamentară și fostă rivală politică a lui Georgescu, a declarat că-și pune la dispoziție serviciile de avocat pentru a-l ajuta. Într-o postare pe Facebook caracterizată prin tonul agresiv, Șoșoacă a criticat DIICOT și serviciile de informații, acuzând o „dictură fascisto-bolșevică”. Deși cei doi au avut neînțelegeri politice în trecut, Șoșoacă s-a poziționat ca o potențială apărătoare, condiționând oferta de acceptul lui Georgescu. Mesajul ei a reflectat o frustrare mai amplă din anumite cercuri față de autorități, pe care Șoșoacă le-a acuzat de selectivitate în aplicarea legii.
Raportul DIICOT transmis deja instanței solicită explicit arestarea preventivă pentru 30 de zile. Procurorii au considerat dovezile suficiente pentru a înainta această cerere judecătorilor, care urmau să se pronunțe în cursul zilei. Decizia tribunalului era așteptată cu interes, nu doar de susținătorii lui Georgescu, ci și de observatorii politici care urmăreau evoluția unui caz care punea sub lentilă finanțarea campaniei electorale.
Prima noapte în detenție a fost dificilă pentru fostul candidat. Potrivit surselor din anchetă, Georgescu a refuzat să mănânce și s-a alimentat doar cu apă. Celula pe care a ocupat-o era locuită și de alți trei deținuți reținuți pentru infracțiuni fără violență, ceea ce sugera că nu fusese izolat. Comportamentul său – refuzul de hrană – putea fi interpretat ca un protest, o formă de nesupunere în fața unui sistem pe care-l considera pe nedrept aplicat.
Cazul atrage atenția pentru mai multe motive. Pe de o parte, pune în lumină mecanismul de finanțare a campaniilor prezidențiale și riscurile legate de surse neregulare de bani. Pe de alta, reflectă o fragmentare din sfera politică românească, unde foști rivali se apropie tactic atunci când văd pericolul comun. Pentru Georgescu, indiferent de vinovăție, arestarea preventivă ar putea fi decisivă nu doar pentru libertatea sa, ci și pentru imaginea publică și pentru potențialele dezvoltări juridice.
Ce urmează să se întâmple este clar din punct de vedere procedural: judecătorii vor examina propunerea de arestare, vor lua în considerare și declarațiile apărării (indiferent cine va fi) și vor decide dacă dovezile sunt suficiente pentru a considera că Georgescu prezintă riscuri de evaziune sau influențare a martorilor. Decizia acestora vor-o face pe 22 septembrie seară sau pe 23 septembrie dimineață, iar în funcție de verdict, fostul candidat va rămâne în arest sau va fi eliberat sub supraveghere.
Ceea ce diferențiază cazul acesta de altele – și ceea ce ar trebui să rețină atenția publicului – nu e doar faptul că o personalitate politică de prim plan s-a găsit în fața justiției. Este că, pe fondul unor acuzații concrete de fraude financiare legate de o campanie electorală, sistemul judiciar și cel politic trebuie să demonstreze că funcționează cu consecvență și departe de calcule electorale. Orice indiciu de selectivitate în aplicarea legii va hrăni, și pe drept cuvânt, suspiciunea publicului.
Cuvintele lui Șoșoacă – indiferent cât de înjositoare au fost – exprimă o temere care nu e tinerească în România: că justiția poate fi armă în mâini politice. A celui cu putere. Dacă în următoarele zile sentința va fi considerată echitabilă și bine argumentată, acea temere va slăbi. Dacă nu, va crește.