Răspunderea pentru o escrocherie de 1,1 milioane de euro începe să se materializeze în mod concret. Afaceristul Răzvan Leu, omul care a denunțat în ianuarie 2024 la DIICOT schema de înșelăciune, a vorbit pentru prima dată public după ce procurorii au ridicat din trafic, în dimineața zilei de 21 septembrie, pe Călin.
Leu este restauratorul buzăuan care și-a văzut transformate în „papagali de hârtie” peste un milion de euro. Bani pe care spune că i-a dat de bună-credință ca avans pentru un împrumut extern de 6 milioane de euro, pe care Georgescu și partenerii de afaceri se angajaseră să-l faciliteaze. Linia de credit nu s-a concretizat niciodată, și nici banii nu s-au mai întors. Când și-a cerut suma înapoi, a primit promisiuni și, mai grav, documente falsificate care sugerau că plata era iminent să se producă.
Ceea ce transformă cazul din simplă dispută între doi oameni de afaceri într-un dosar penal de amploare naționară e contextul în care s-a petrecut totul. Răspunderii nu sunt doar actori economici marginali, ci o figură controversată care a reușit să mobilizeze milioane de români în campania electorală din 2024. Georgescu era, pe hârtie, o dovadă vie a puterii ideilor și a legăturilor între promisiuni politice și finanțări reale. Doar că aici, promisiunea era că banii vor intra odată cu finanțarea de la Autoritatea Electorală Permanentă după ce Georgescu ar primi fonduri pentru campanie. Finanțarea a venit, dar banii lui Leu nu.
Perspectiva lui Leu asupra acestei povești e deosebit de relevantă pentru înțelegerea mecanismului de operare. În declarația sa remarcabil de lucidă, restauratorul explică cum l-a cunoscut pe Georgescu în 2024, cum i-au plăcut hotărârea și planurile politice ale acestuia, și cum a simțit că investește nu doar într-o afacere, ci și într-o speranță colectivă. „Asemenea mie, după cum ați văzut, milioane de români au avut încredere în Călin Georgescu”, spune Leu, cu o doza de ironie trist. Diferența e că Leu și-a pus bani grei pe masă, nu doar speranță.
Escrocheria, în concepția Leu, nu era o simplă înșelăciune comercială. Era o păcăleală pe care ar fi putut-o comite oricine, cu orice pretext. Doar că Georgescu a folosit autoritatea care vine din mediatizarea politică. Fusese o figură publică de rezonanță națională, avea discursul unui om cu un plan, avea aparența unui om de încredere. Asta e ceea ce a permis operațiunea. Când Leu cere acum restituirea banilor, nu doar aceea din conturile sale personale, ci și banii care ar fi reprezentat o șansă de investiție în afacerea proprie.
Declarația lui Leu nu e vindicativă, ci calm și structurată. El nu comentează probe, nu atacă, nu folosește retorica răzbunării. Se limitează la fapte: suma exactă (1.100.000 de euro), modul exact (depusă ca garanție), promisiunea exactă (va fi restituită când vin banii din finanțarea electorală), și rezultatul exact (nu s-a întâmplat). El respectă prezumția de nevinovăție, dar și realitatea: banii lui nu se vor întoarce singuri. Va trebui sistemului de justiție să forțeze mâna și să redreseze o situație în care o persoană din București a reușit să convingă un om din Buzău că promisiunile ei sunt garantate.
Ce urmează acum? DIICOT continuă ancheta. Alte percheziții sunt în curs la locuințele celorlalți acuzați – Ionel Rusen, Ion Negoescu și Massimiliano Arena. Dosarul se complică și cu elemente de urmare a documentelor falsificate, dovadă a intenției de a prelungi înșelăciunea. Leu spune că are încredere că instituția va face lumină. Rămâne de văzut dacă justiția poate repara rapid ceea ce încrederea în oameni de o anumită stare socială a stricat atât de adânc.