România se află din nou într-un moment de blocare politică. Patru luni au trecut fără guvern funcțional, iar consultările pentru alegerea unui nou premier arată mai degrabă o stare de conflict decât de dialog.
Miercuri, 17 septembrie, PSD, PNL, USR și AUR și-au prezentat pozițiile în fața șefului statului. Fiecare a venit cu o agendă fermă și puțină dorință de compromis. Ceea ce face situația deosebită nu este doar impasul — acelea sunt comune în politică — ci semnul pe care-l trimite fiecare formațiune: România nu e în stare să-și formeze o conducere prin căile normale, iar principalele partide nu reușesc nici măcar să convorbească despre cum ar putea aceasta să se întâmple.
Sorin Grindeanu, venit la consultări din partea PSD, cel mai mare grup parlamentar, a fost direct și ambițios. A declarat că partidul său este gata să preia conducerea guvernului, cu el însuși în fruntea executivului. Promisiunea nu e noua — PSD susține de ani că atunci când stă la butoane, economia crește. De această dată, Grindeanu a invocat tocmai faptul că partidul a câștigat alegerile și are dreptul natural la premierat. Cu toate acestea, pe întrebări specifice despre alcătirea unei coaliții viabile sau despre deschidere către alte formațiuni, răspunsurile au devenit vagi. La o întrebare directă „Crezi că va fi desemnat?”, și-a răspuns singur, taciturn: „Da, eu.” Nu altfel sugerează o poziție de forță.
Dar aici intervine punctul de fricțiune. PSD nu controlează Parlamentul singur. Are nevoie de alți parteneri pentru a forma o majoritate, iar principalii candidați — PNL, USR, AUR — au condiții și linii roșii care par incompatibile.
AUR a fost explicit: partidul nu va vota un guvern din care nu face parte și nu va accepta un premier tehnocrat. Liderul senatorilor AUR, Petrișor Peiu, a fost tranșant în declarații. El a spus că nu crede că ar fi înțelept ca formațiunea să vină la Cotroceni cu o propunere de premier, știind că Nicușor Dan nu le-a permis nici măcar să participe la negocierile pentru Guvernul anterior. Peiu a exprimat o frustrare profundă: AUR vede o poziționalitate asimetrică — ei sunt ignorați de președinte, dar sunt necesari în Parlament. Această tensiune nu se va rezolva ușor. George Simion, liderul AUR, a fost și mai clar: „Nu votez niciun guvern din care nu fac parte.” Și a adăugat, cu o oarecare sarcasm: „Noi mergem pe calea pe care am început. AUR și-și asumă guvernarea.”
USR a participat și ea la consultări, cu o delegație care includea vicepremierul Radu Miruță și ministra Mediului, Diana Buzoianu. Cu toate că USR are o poziție mai flexibilă decât AUR, și ei arată oboseală cu jocul politicianului. Prezența ministrilor lor în delegație sugerează că USR speră să rămână la putere, indiferent de persoana premierului — o poziție pragmatică, dar și una care descumpănește eforturile pentru o majoritate clară.
PNL, al doilea partid istoric, a venit la consultări cu Ilie Bolojan în frunte, alături de eurodeputatul Dan Motreanu și de o serie de funcționari guvernamentali actuali, inclusiv viceprim-ministra Oana Gheorghiu. Și PNL pare mai preocupată să-și păstreze poziția în stat decât să construiască o coaliție stabil.
Ceea ce se întâmplă în realitate nu e o discuție constructivă despre guvernare. Este o negociere bartering, în care fiecare partid țintește să-și asigure participarea în executiv, portofolii ministeriale și o cât mai mică expunere politică pentru alegerile anticipate care par din ce în ce mai probabile.
Și dacă vrem să fim sinceri, asta e partea care ar trebui să-i ingrijoreze pe romani. Nu faptul că avem mai mulți lideri ambiționi — aceea e normalul în democrație. Ci faptul că niciun lider nu pare dispus să sacrifice puțin din agenda personală de partid pentru a pune România într-o stare de funcționalitate elementară. Patru luni fără guvern înseamnă bugete neaprobate pentru investiții, procese de adoptare a legilor în suspensie, și incertitudine pentru fiecare ministru, fiecare agenție, fiecare cetățean care se întreabă cine ia deciziile.
Nicușor Dan a fost repetat în mesajul său: nu crede că ar fi înțelept să continue blocajul. Dar cuvintele sale au foame reale. Președintele nu poate obliga Parlamentul să voteze un guvern. El poate doar să desemneze un premier și să-și asume consecințele. Dacă desemnează pe cineva care nu are voturi, e o decizie simbolică. Dacă cedează și-și schimbă poziția pe măsură ce negocierile se trag în lungul zilei și nopții, pierde credibilitate.
AUR pare hotărât să forțeze o reconsiderare: alegerile anticipate. Aceasta ar reseta tableta și ar da electoratului șansa să-și exprime din nou voinţa. Ideal pentru partidele pe ascensiune, riscant pentru cele în declin. PSD, PNL și USR sunt mai reticente, deși niciun lider nu a exclud-o explicit. Ceea ce înseamnă că dacă blocajul se prelungește, alegerile anticipate vor deveni, în fine, singura ieșire.
Consultările vor continua probabil și în zilele următoare. Fiecare partid și-a marcat poziția. Nicușor Dan va trebui să facă o alegere — să desemneze pe cineva și să risipă o parte din autoritate prezidențială, sau să cedeze și să constate că Parlamentul, nu Cotroceni, stie bine de drept în România cine guvernează.