Moscova și Kievul au intrat într-o escaladare periculoasă a loviturilor asupra infrastructurii civile și economice. Vladimir Putin a amenințat că Rusia va răzbuna atacurile ucrainene asupra rafinăriilor și depozitelor comerciale ruse, lansând o campanie concentrată asupra sectoarelor economice considerate vitale.
Moscova a început să simtă impactul unei strategii de acasă care, până în urmă cu câțiva ani, ar fi fost considerată aproape imposibilă. Dronele și sistemele de atac aerian ale Ucrainei au lovit efectiv cel puțin 24 de depozite ale celui mai mare retailer online din Rusia, Wildberries, provocând explozii și incendii care au deteriorat substanțial capacitatea de stocare și distribuție a companiei. Rafinăriile din Rusia, infrastructuri critice pentru finanțarea războiului și pentru alimentarea mașinii militare, au și ele fost vizate sistematic de atacurile ucrainene.
Putin a declarat, sâmbătă, că Kievul a „deschis singur cutia Pandorei” prin aceste operațiuni și că consecințele vor fi dure. Mesajul nu era o simplă reacție emoțională, ci un avertisment clar despre ce pregătește Moscova ca răspuns. Liderul rus a precizat că Rusia va viza „cele mai sensibile sectoare economice” ale Ucrainei, iar tonul amenințării sugera o escaladare pe scară cu totul nouă.
Ucraina a intensificat în mod deliberat campania de atacuri asupra infrastructurii rusești în această vară, începând de la început mai. Strategia nu e noua — Kievul a încercat să lovească acolo unde doare cel mai tare: în portofelul guvernului rus și în capacitatea acestuia de a susține forțele militare. Exporturile de petrol din Rusia au fost deja afectate, iar sistemele de producție au suferit daune evaluate la sute de milioane de dolari. Rusia a răspuns cu atacuri asupra infrastructurii agricole ucrainene, inclusiv asupra conductelor care transportă grâu și alte cereale, și a intensificat bombardamentele asupra unor regiuni dens populate din Ucraina.
Ce înseamnă asta în realitate: conflictul a depășit stadiul în care ambele tabere se lovesc doar pe linia frontului. Ambele țări au decis că cel mai efectiv mod de a-și slăbi adversarul este să-i distrugă capacitatea economică de a continua războiul. Pentru Rusia, aceasta înseamnă distrugerea rafinăriilor, a depozitelor și a infrastructurii de logistică. Pentru Ucraina, aceasta înseamnă distrugerea capabilității Rusiei de a exporta resurse și de a genera venituri care să finanțeze continuarea ofensivei militare.
Problema pentru Moscova e că Ucraina, mult mai mică și cu economie mai slabă, reușește să-i cauzeze daune semnificative folosind tehnologii relativ ieftine — dronele modificate și armele cu plajă lungă. Rusia, cu toate resursele sale și arma aerului mult mai puternică, răspunde cu bombardamente masive asupra unor ținte civile, ceea ce nu pare să oprească campaniile ucrainene, ci doar să întărească rezistența interna. Putin a încercat să prezinte situația ca pe o problemă care se va rezolva singură — susținând că Rusia va pur și simplu înlocui exporturile distruse și că nu va exista nicio criză globală de alimente. Declarația nu e lipsită de logică economică, doar că ignoră daunele materiale reale și costurile operaționale de reparație, care se acumulează rapid.
Rusia a ordonat deja unui program de reconstrucție rapid a depozitelor avariate, ceea ce sugerează că amenința lui Putin are și o componentă de pregătire internă. Moscova încearcă să nu lase Wildberries și alte companii mari să se prăbușească economic sub presiunea acestor atacuri, pentru că implicațiile pentru economie ar fi devastatoare. Societatea rusă se confruntă deja cu inflație ridicată, cu o scădere a importurilor din cauza sancțiunilor și cu o incertitudine privind viitorul. Dacă lanțurile de aprovizionare se destabilizează și mai mult, consecințele vor fi resimțite și pe piața internă rusă.
Declarația lui Putin despre răzbunare pe sectoarele economice sensibile ale Ucrainei nu e doar o reacție de moment. Sugerează că Moscova pregătește o intensificare a campaniei asupra infrastructurii agricole, energetice și de transport a Ucrainei. Rusia are în vedere, probabil, distrugerea unor fabrici de procesare, a unor porturi și a unor sisteme de export care sunt crucial pentru economia ucraineană și pentru finanțarea efortului de apărare. Efectele acestui tip de strategie sunt cunoscute din alte conflicte și sunt profunde — șomaj, lipsuri, presiuni sociale și politice interne.
În același timp, Putin a apărat poziția Moscovei în negocieri, respingând propunerile de pace ale Ucrainei ca fiind „ciudate” și „inacceptabile”. Asta sugerează că Kremlinul nu vede pe orizont o ieșire negociată din conflict, în orice caz nu pe termenii Kievului. Moscova continuă să insiste că orice pace trebuie să recunoască „realitățile de pe teren” — adică liniile de control de facto și constrângerile pe care le-a impus Rusiei asupra teritoriilor pe care le controlează. Pentru Ucraina, asta e o linie roșie, pentru că ar semnifica recunoașterea unui statu quo în care Rusia ține deja aproximativ 20% din teritoriul țării.
Escaladarea către economia de război pe ambele fronturi semnalează că nici una din parți nu vede o soluție rapidă. Ambele se pregătesc pentru un conflict de lungă durată, în care nimicul economic reciproc devine o parte integrală a strategiei. Costurile umane și materiale cresc exponențial, iar riscul de accident sau de incident care să escaladeze conflictul la o altă nivelă rămâne constant prezent.
Ceea ce urmează în următoarele săptămâni și luni va fi probabil o competiție între capabilitățile de atac ale celor două tabere și capacitatea lor de rezistență economică. Rusia, cu o economie mai mare și cu acces mai restricționat deja la piețele internaționale din cauza sancțiunilor, ar putea rezista mai mult. Dar Ucraina, cu sprijinul militar și financiar al Occidentului, s-a dovedit capabilă de adaptare rapidă și de inovație în domeniul militar. Jocul economic al războiului rămâne imprevizibil și plin de riscuri pentru ambele tabere, dar și pentru economia globală, care depinde de exporturile rusești și ucrainene.