Deficitul Casei de Asigurări de Sănătate a scăzut simțitor în 2026, datorită măsurii prin care pensionarii cu venituri peste 3.000 de lei plătesc contribuția de sănătate. Fără această decizie, spitale și policlinici s-ar confrunta cu un deficit de aproximativ 4 miliarde de lei.
Subiectul stârnește nedumeriri în rândul cetățenilor, mai ales că media a devenit plin de titluri despre ce „Bruxelles-ul impune”. Realitatea e mai nuanțată. Comisia Europeană a sugerat, în comunicări tehnice cu autoritățile de la București, că extinderea acestei taxe pe pensii ar putea ajuta echilibrarea bugetului sanitar. Doar atât – o sugestie tehnică, nu o obligație. Pîslaru a insistat pe această deosebire, într-un interviu la B1 TV, explicând că România e cazul ciudat unde aceste corespondențe interne se scurg în spaţiul public și se transformă instant în titluri de genul „Bruxelles-ul ne obligă”.
Măsura actuală obligă pensionarii cu venituri lunare peste 3.000 de lei să plătească asigurări de sănătate, la fel ca orice salariat. Pentru cei cu pensii mai mici, contribuția rămâne plătită de stat. E o diferență importantă, pentru că vorbim despre o categorie relativ restrânsă a populației – pensionari cu venituri mari. Totuşi, efectul la nivel macroeconomic e semnificativ: diferența dintre un deficit de 4 miliarde și realitatea actuală schimbă fundamental mersul unui spital județean, al unui laborator, al unei clinici. Medici și infirmiere se angajează sau rămân doar dacă salariile sunt plătite la timp. Stocurile de medicamente se cumpără în funcție de cash flow-ul disponibil.
Termenul 31 decembrie 2027 se apropie mai repede decât par a realiza politicienii. Dacă în următorii doi ani nu se decide cum funcționează sistemul de sănătate după acea dată, incertitudinea va paraliza orice plan serios de modernizare. Un director de spital nu poate investi în echipamente dacă nu ştie cu ce venit numărabil va dispune peste doi ani. Din acest unghi, măsura e mai mult decât contabilitate birocratică – e o problemă de strategie națională.
Pîslaru a subliniat că nici CE, nici niciun expert de la Bruxelles nu ia decizii pentru România în legătură cu impozitarea pensionarilor sau cu bugetul asigurărilor de sănătate. Sunt prerogative strict naționale. Ce-a propus Comisia e: „Dacă vreți să scăpați de deficit, puteți încerca versiunea mai conservatoare – nu 12 miliarde în deficit, ci 10 miliarde. Sau căutați alte surse.” Exact ce ar spune orice consultant extern unei firme în pericol. Nu e obligare, e diagnosticul unui om din afară.
Cu toate acestea, explicația lui Pîslaru nu înlătură o problemă reală: sistemul de sănătate din România e structural deficitar. Chiar dacă impozitezi pensionarii bogați, impozitezi și angajații, și încasezi impozit pe venit, rămâi cu gauri uriașe. Pandemia a arătat asta brutal. Acum, după, nu s-a cântat la reforma fundamentală pe care ar fi trebuit-o. În loc de asta, politicienii pun și scot taxe pe pensii, în funcție de bugetul anului curent, și speră că asta e de ajuns.
Ministrul a fost clar: va fi treaba Ministerului de Finanțe să analizeze cum merge mai departe după decembrie 2027. Asta e o afirmație care sună iresponsabilă. Pentru că acum, în 2026, ai informația necesară ca să plănifici. Amânarea deciziei la anul viitor înseamnă că în 2027, la sfârșitul anului, se va lua o hoție sub presiune, fără consultări reale cu sectorul medical, probabil cu calculele făcute pe ultimul sfert de oră înainte de propunerea legii.
Realitatea politică românească e că orice Guvern care majorează taxele pe pensii pierde voturi imediat. Pensionarii sunt și electorat fidel și vocal. Orice Guvern care taie cheltuielile de sănătate se confruntă cu grevele medicilor. Deci, până la urmă, decizia se va lua sub presiunea unei crize. Momentan, măsura actuală rezolvă o parte din problemă. Nu-i suficient, dar delay-ul e mai bun decât colapsul.
Ceea ce-ar trebui să-și pună cetățenii în minte e asta: Bruxelles-ul nu inventează scenarii pentru România să-și plătească spitalele. Chiar dacă Comisia e incomodă uneori, ea doar semnalează unde-i gaura din apă. Decizia cum o astupă rămâne a Bucureștilor. Pentru asta votează oamenii politicieni. Și asta va conta mai mult decât explicațiile astea tehnice în 2027, când trebuie luat un pas concret.