Ambele reactoare ale Centralei Nucleare de la Cernavodă sunt oprite de aproape șase săptămâni, iar specialiștii trag un semnal clar: în cel puțin următoarele zece zile nu există nicio șansă de repornire. Vinovatul e Dunărea, al cărei debit a scăzut atât de mult din cauza secetei severe încât nu poate asigura apa necesară răcirii reactoarelor. O criză energetică pe care, recunosc chiar responsabilii, nu și-au imaginat-o la această amploare.
Cronologia opririlor a fost, în sine, o cursă pierdută cu natura. Unitatea 1 a fost scoasă din funcțiune pe 28 iulie 2026, după ce debitul Dunării coborâse sub pragul minim de operare. Autoritățile au luptat să mențină Unitatea 2 activă, dar rezistența a durat mai puțin de două săptămâni. Pe 13 august, și al doilea reactor a fost oprit. Împreună, cele două unități asigurau aproximativ 20% din energia dispecerizabilă a României — adică exact tipul de energie care poate fi controlată și livrată la cerere, spre deosebire de energia solară sau eoliană, dependente de vreme.
„Nu vom avea suficientă apă pe Dunăre” — declarația care blochează Cernavodă
Cel care a pus cifre concrete pe situație a fost Emil Macovei, directorul tehnic al Nuclearelectrica. „În următoarele zece zile nu vom avea suficientă apă pe Dunăre ca să putem porni una din cele două unități”, a declarat acesta. Nu e un termen estimativ optimist — e un plafon minim, recunoscut explicit.
Secretarul de stat în Ministerul Energiei, Cristian Bușoi, a mers și mai departe în sinceritate. „Nu putem avansa o dată pentru redeschiderea centralei. Prognozele sunt rezervate. Debitul încă nu crește”, a spus Bușoi, adăugând că singura intervenție concretă în desfășurare sunt lucrările de dragare efectuate de Administrația Fluvială a Dunării de Jos Galați în zona Cernavodă. Scopul: să se adâncească albia local, astfel încât apa disponibilă să poată fi captată mai eficient. E o soluție de avarie, nu una structurală.
Și mai e ceva care merită atenție. Virgiliu Ivan, directorul Dispecerului Energetic Național, a recunoscut că această criză a depășit scenariile pe care sistemul le avusese în calcul. „Am luat în calcul scenarii de secetă, de caniculă, dar vă spun sincer că o astfel de criză care să afecteze mai multe țări și să aibă un impact atât de mare nu am gândit”, a spus Ivan. A adăugat că sistemul energetic a funcționat în siguranță în această perioadă și că „am supraviețuit și vom supraviețui” — o formulare care, în loc să liniștească, arată mai bine decât orice altceva cât de la limită a mers totul.
Cele șase săptămâni scurse de la prima oprire nu au fost nici pe departe o perioadă confortabilă pentru sistemul energetic național. O cincime din producția controlabilă a dispărut brusc, tocmai în mijlocul verii, când consumul de răcire era la maxim. România a compensat parțial prin importuri și prin creșterea producției din alte surse, dar marja de siguranță a fost subțire.
Planul de urgență al Guvernului, în trei etape
Guvernul a pregătit un plan de urgență în trei etape pentru situația în care debitul Dunării ar scădea și mai mult: barje cu apă, un dig temporar în zona de captare și pompe de mare capacitate, pentru a forța alimentarea cu apă necesară răcirii reactoarelor. Planul nu a fost activat deocamdată, ceea ce înseamnă că nivelul actual, deși insuficient pentru repornire, e suficient pentru a nu pune în pericol siguranța instalațiilor inactive.
1
2
3
4O centrală nucleară nu e ca o sobă pe care o aprinzi când ai nevoie de căldură. Repornirea unui reactor presupune o procedură care durează zile întregi, cu verificări tehnice în cascadă, creșteri controlate de putere și, obligatoriu, un debit constant și suficient de apă pentru răcire. Dacă Dunărea nu depășește pragul necesar, procedura nici nu poate începe. Asta înseamnă că termenul de „zece zile” nu e o perioadă de așteptare după care centrala pornește automat — e pragul minim după care autoritățile vor putea evalua dacă există condiții pentru a iniția repornirea.
Ce se întâmplă după ce trec cele zece zile — și ce rămâne nerezolvat
Pe termen mai lung, Ministerul Energiei a anunțat investiții în energie regenerabilă și stocare: ținta oficială e 10 gigawați din solar și eolian până în 2030, plus capacități de stocare în baterii. E o direcție corectă, dar care nu rezolvă nimic în această vară și nici în cea viitoare. Bateriile nu se construiesc în câteva luni, iar energia regenerabilă nu poate acoperi lipsa unui producător de bază de 20% fără sisteme serioase de stocare și flexibilitate în rețea.
Seceta care a oprit Cernavodă nu e un incident izolat românesc. Virgiliu Ivan a confirmat că fenomenul a afectat mai multe țări din regiune simultan, ceea ce a limitat și capacitatea de import. Europa Centrală și de Est s-a confruntat în vara lui 2026 cu o secetă hidrologică severă, iar infrastructura energetică proiectată pentru alte condiții climatice a simțit această presiune din plin.
Concret, în primele zile după ce debitul Dunării va depăși pragul minim necesar, Nuclearelectrica va iniția procedura de repornire a primei unități — un proces tehnic de câteva zile. Debitul este monitorizat zilnic, lucrările de dragare continuă, iar nicio dată certă nu a fost anunțată. Rămâne o întrebare pe care această criză o pune fără să o rostească: dacă o secetă poate scoate din funcțiune 20% din producția energetică controlabilă a țării timp de șase săptămâni, ce se întâmplă data viitoare când seceta va fi mai lungă?