Ministrul interimar al Finanțelor, Alexandru Nazare, a anunțat că din 2027 ANAF va introduce indicatori de performanță clari pentru inspectorii fiscali, iar rezultatele slabe vor putea atrage reduceri salariale. Nu e o promisiune nouă — e un calendar asumat, legat de un jalon PNRR.
Reforma ANAF nu e un subiect nou. De ani buni, fiecare guvern a vorbit despre digitalizare, eficiență, combaterea fraudei. Ce e diferit acum e că Nazare vine cu cifre concrete și cu un termen precis pentru etapa următoare. Dacă cifrele țin, discuția despre performanță instituțională capătă alt sens.
Primele rezultate măsurabile
Înainte de a vorbi despre 2027, Nazare a insistat pe ce s-a întâmplat deja. În august–decembrie 2025, ANAF a colectat 215,18 miliarde de lei, cu 19,86 miliarde de lei mai mult față de aceeași perioadă din 2024, o creștere de 10,2%. Ritmul a continuat: în primele șase luni din 2026, colectarea a ajuns la 267,6 miliarde de lei, cu 22,4 miliarde peste primul semestru din 2025. Imaginea de ansamblu e completată de reducerea deficitului — în primele șapte luni din 2026, deficitul s-a micșorat cu 28,36 miliarde de lei față de perioada similară din 2025, în timp ce veniturile bugetare au crescut cu 11,2%. România a îndeplinit și ținta PNRR de creștere cu 2,5 puncte procentuale a veniturilor curente în 2025 față de 2019.
Nazare a recunoscut că aceste rezultate nu aparțin exclusiv ANAF. „Nu este un rezultat exclusiv ANAF, dar este un indicator important că schimbarea politicii fiscale și a administrației veniturilor începe să producă efecte măsurabile”, a spus ministrul. Onestitatea asta contează — atribuirea selectivă a succeselor e un obicei vechi în politica românească.
Instrumentele introduse în ultimul an
Câteva instrumente concrete au intrat deja în funcțiune. Declarația Unică digitală precompletată reduce din povara administrativă a contribuabililor. Platforma eLicitațiiANAF și aplicația iBon adaugă trasabilitate. RO e-Factura și SAF-T permit, pentru prima dată la scară, confruntarea datelor fiscale declarate cu realitatea economică — ceea ce înseamnă că un inspector poate intra într-un control știind deja unde sunt discrepanțele, în loc să caute la întâmplare. Noul SPV și noul portal ANAF sunt în curs de finalizare, conform declarațiilor ministrului.
Și mai e ceva, poate mai important decât oricare instrument individual: ANAF a mutat, cel puțin declarativ, accentul de la volum de controale la calitate. „Am mutat gradual accentul controlului fiscal de la volum către analiză de risc bazată pe date și acțiuni țintite, acolo unde riscul fiscal este real”, a explicat Nazare. Asta înseamnă, în teorie, mai puțini contribuabili deranjați fără motiv și mai mulți evazori identificați corect.
Ce schimbă 2027 în evaluarea inspectorilor ANAF
Din 2027, ANAF urmează să adopte un sistem de indicatori de performanță care să lege salariul inspectorilor de calitatea muncii lor, nu de numărul de dosare deschise sau de sumele stabilite inițial în acte de control. Nazare a fost explicit: „Nu va conta doar câte controale a făcut un inspector ANAF sau ce sume a stabilit inițial. Va conta dacă a identificat corect riscul, dacă a țintit corect controlul și dacă decizia este una justă și sustenabilă.” Logica din spate e solidă — sistemul actual creează un stimulent pervers: să emiți acte de impunere mari, chiar dacă o bună parte vor fi anulate ulterior de instanțe sau contestate cu succes. Un sistem bazat pe calitatea deciziei ar schimba această dinamică.
1
2
3
4Problema e că nu există detalii publice clare despre cum vor arăta acești indicatori în practică, cine îi validează și cum e protejat inspectorul care face un control corect dar nepopular. Fără răspunsuri la aceste întrebări, indicatorii de performanță pot deveni un alt instrument de presiune administrativă, nu unul de profesionalizare. Măsura e legată de un jalon PNRR, ceea ce îi dă greutate instituțională: nu poate fi abandonată discret după un schimb de guvern fără costuri formale — o garanție mai solidă decât un simplu angajament ministerial. Reforma reală a ANAF e una dintre cele mai dificile din administrația publică românească, iar termenul din 2027 va fi primul moment în care instituția poate demonstra că se măsoară pe sine cu aceleași criterii cu care îi măsoară pe contribuabili.