Pe 6 septembrie, calendarul ortodox păstrează viu un moment de acum aproape două milenii: minunea pe care Sfântul Arhanghel Mihail a săvârșit-o la un izvor din apropierea cetății Colose. O fetiță mută a vorbit. Un tată necredincios a plecat acasă cu altă inimă.
Nu e singura dată din an când Arhanghelul Mihail este cinstit în calendarul ortodox. Datele de 26 martie și 13 iulie îi sunt dedicate, iar cel mai mare praznic rămâne 8 noiembrie, când se prăznuiește Soborul Sfinților Arhangheli Mihail și Gavriil. Totuși, sărbătoarea din septembrie are o poveste aparte, ancorată într-un loc precis și într-o minune care poate fi urmărită pas cu pas.
Cum a ajuns un izvor din Frigia să devină loc de pelerinaj
Totul a pornit dintr-o proorocie. Sfântul Apostol Ioan, aflat în misiune de propovăduire alături de Filip în zona Heretop, lângă Colose, a anunțat că în acel loc va izvorî o apă cu putere de vindecare, ocrotită de Arhanghelul Mihail. La scurt timp după aceea, izvorul a apărut și vestea despre tămăduirile care se petreceau acolo s-a răspândit în toată regiunea. Bolnavi din locuri îndepărtate veneau la fântâna din Frigia, sperând la vindecare.
Printre cei care au auzit de izvor s-a aflat și un păgân din Laodiceea, un oraș din apropiere. Fiica lui era mută din naștere. Arhanghelul Mihail i s-a arătat în vis și i-a spus limpede: du-o la izvor. Omul nu era creștin, dar a ascultat. A parcurs drumul împreună cu copila și i-a dat să bea din apa aceea. Fetița a vorbit. Primele ei cuvinte, reproduse de tradiție, au sunat astfel: „Dumnezeule cel creștinesc, miluiește-mă pe mine. Sfinte Mihaile, ajută-mi mie. Amin.”
Rugăciunea rostită în această zi și ce aduce ea
Tradiția a păstrat pentru această sărbătoare o rugăciune scurtă, dar foarte densă în imagine: „Căpetenie a Oștirilor cerești, noi, nevrednicii, te rugăm pe tine pururea să ne acoperi pe noi cu acoperământul aripilor slavei tale celei netrupești, păzindu-ne pe noi, care cădem cu cucernicie și strigăm: Izbăvește-ne din nevoi, ca un mai mare peste Cereștile Puteri! Amin. Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh. Cinste Maicii Domnului, alături de Îngeri și de Sfinții toți.”
În teologia ortodoxă, Mihail este considerat comandantul îngerilor, cel care a condus oastea cerească în lupta împotriva lui Lucifer. Imaginea „aripilor care acoperă” vine dintr-o tradiție iconografică veche, în care protecția divină e redată tocmai prin gestul acoperirii cu aripile. Nu e metaforă decorativă, e o reprezentare cu sens precis. Și mai e ceva: rugăciunea nu cere bogăție sau izbândă lumească. Cere acoperire și izbăvire din nevoi, ceea ce o face, probabil, atât de rezistentă în timp.
Ce înseamnă această zi pentru cei care o cinstesc
Sărbătoarea din 6 septembrie nu are amploarea celei de la 8 noiembrie, dar are un farmec aparte tocmai pentru că e legată de o poveste concretă, cu personaje și loc identificabil. Colose, menționată și în Epistola Sfântului Pavel către Coloseni, era un oraș din provincia romană Frigia, în actuala Turcie. Laodicea, locul de origine al tatălui din poveste, era la câteva zeci de kilometri distanță. Faptul că tradiția a păstrat aceste repere geografice exacte spune ceva despre felul în care primele comunități creștine au transmis memoria locurilor sfinte: cu precizie, nu cu vag.
1
2
3
4Există un detaliu care rămâne: minunea de la Colose nu s-a petrecut pentru un credincios. S-a petrecut pentru un om care nu știa nimic despre Hristos, dar a ascultat un vis și a pornit la drum. Tatăl din Laodiceea nu credea, dar a mers. Copila nu știa să se roage, dar a vorbit. 6 septembrie rămâne în calendar ca o amintire că, uneori, un pas făcut înainte contează mai mult decât certitudinile pe care nu le avem.