Bulgaria a anunțat marți, 9 iunie, că nu va mai livra arme Ucrainei. Decizia aparține noului cabinet condus de premierul Rumen Radev și marchează o schimbare de direcție radicală față de ce a făcut Sofia în ultimii trei ani. Întrebarea care rămâne în aer: ce înseamnă asta pentru frontul de est al NATO?
Rumen Radev nu e un necunoscut în această poveste. Fostul președinte al Bulgariei a criticat constant ajutorul militar acordat Kievului pe tot parcursul mandatelor sale. A câștigat alegerile parlamentare din 19 aprilie pe un discurs explicit de reconciliere cu Rusia și de ieșire din logica sprijinului militar. Acum e premier și face exact ce a promis.
„Timp de negocieri”, în ziua în care Rusia lansa 168 de drone
Ministrul bulgar al Apărării, Dimitar Stoianov, a pus lucrurile direct, la o conferință de presă: „Este timpul să ne așezăm la masa negocierilor, este timpul să căutăm o pace justă, care va fi determinată de ambele părți.” Stoianov a susținut că războiul a intrat într-o fază pozițională în care livrările de arme nu mai schimbă nimic pe câmpul de luptă, ci produc doar pierderi suplimentare de vieți omenești. E un argument care sună rezonabil pe hârtie. Doar că pe teren, în aceeași zi în care Sofia făcea anunțul, Rusia lansa 168 de drone și două rachete de croazieră asupra Ucrainei. Dintre ele, 146 au fost interceptate. Celelalte au lovit 18 locații.
Și mai e ceva. Bulgaria e membră NATO și membră a Uniunii Europene. Că un astfel de stat decide acum că Rusia nu poate fi înfrântă pe câmpul de luptă — cum au formulat chiar oficialii de la Sofia — e o ruptură cu narativul comun al Alianței, nu doar o decizie de politică externă bilaterală. Bulgaria nu e Belarus sau Serbia. E un stat care a votat alături de aliații săi occidentali la fiecare rezoluție importantă legată de invazia rusă.
Bulgaria a furnizat 13 pachete militare. Acum pune capăt ajutorului
Cifra de 13 pachete militare nu e simbolică. Ea acoperă trei ani de sprijin susținut, furnizat parțial în secret și parțial în mod deschis, pe măsură ce guvernele succesive bulgare au navigat între presiunea aliaților occidentali și o opinie publică internă mai rezervată față de implicarea în conflict. Stocurile bulgare de armament din era sovietică erau compatibile direct cu echipamentele armatei ucrainene — de aceea Sofia a jucat un rol-cheie mai ales în primele etape ale invaziei din 2022.
Bulgaria are o legătură istorică și culturală cu Rusia care nu există, spre exemplu, în Polonia sau în țările baltice. Chirilic, ortodoxie, memoria eliberării din 1878 — toate acestea au creat în societatea bulgară o ambiguitate față de Moscova pe care Radev a știut să o exploateze electoral. Că această ambiguitate s-a transformat acum în politică de stat e, din perspectiva Kievului, un semnal greu de ignorat. Între timp, în aceeași zi, atacurile rusești ucideau 10 persoane și răneau 106 în șapte regiuni ucrainene. În Harkov, printre victime se număra o femeie de 22 de ani, însărcinată.
Ce urmează și de ce contează pentru România
Decizia Bulgariei nu rămâne fără consecințe în cadrul NATO. Când un stat-membru refuză explicit să mai sprijine un partener aflat sub invazie și justifică asta prin imposibilitatea victoriei militare a Ucrainei, pune sub presiune consensul Alianței. Nu formal — NATO nu cere statelor membre să furnizeze arme Ucrainei. Dar politic, mesajul transmis Moscovei e că presiunea în interiorul blocului occidental dă roade. Ungaria lui Orbán e de mult un caz aparte, iar acum Bulgaria oprește ajutorul militar pentru Ucraina și se adaugă listei statelor care aleg o poziție proprie.
1
2
3
4Miza reală nu e doar în livrările bilaterale de arme. Parlamentul european și NATO vor urmări dacă Bulgaria va bloca și decizii comune de sprijin pentru Kiev — pachetele colective, nu doar inițiativele proprii. Radev și-a câștigat mandatul pe promisiunea păcii. Factura acestei promisiuni o va plăti cineva — rămâne de stabilit cine și unde.