Un preot care slujise două decenii în comuna Poienești, județul Vaslui, a fost exclus din cler de Episcopia Hușilor după ce a recunoscut că este tatăl gemenilor unei femei măritate. Soțul, întors din străinătate, a descoperit sarcina. Ancheta bisericească a urmat imediat.
Preotul era responsabil de mai multe biserici din zonă și acumulase, în cei aproximativ 20 de ani de slujire, o poziție de autoritate morală în comunitate. Genul de om pe care îl chemi la botez, la înmormântare, la căsătorie. Genul de om căruia oamenii îi spun păcatele lor.
Cum a ieșit totul la iveală: soțul s-a întors din străinătate
Relația cu femeia căsătorită a ieșit la iveală într-un mod pe care nimeni nu l-ar fi putut scenariza: soțul plecat la muncă în străinătate s-a întors acasă și a găsit-o pe soție însărcinată cu gemeni. Aritmetica timpului nu lăsa nicio îndoială.
Preotul nu a negat. A recunoscut paternitatea celor doi copii, ceea ce, din perspectivă umană, poate părea un gest de onestitate. Episcopia Hușilor a văzut lucrurile diferit — sau, mai exact, a văzut că onestitatea nu absolvă de consecințe. A deschis o anchetă internă și a decis caterisirea, adică scoaterea definitivă din rândul clerului.
Ce înseamnă caterisirea și de ce Episcopia Hușilor a ales sancțiunea maximă
Caterisirea nu e o suspendare temporară. Nu e o mustrare. E echivalentul, în dreptul canonic ortodox, al pierderii ireversibile a preoției. Un preot caterisit nu mai poate oficia niciun serviciu religios, nu mai poartă veșmintele preoțești și revine la statutul de laic. Episcopia Hușilor a ales sancțiunea maximă, ceea ce spune ceva despre gravitatea cu care structura ierarhică a tratat cazul — nu ca pe un accident uman, ci ca pe o încălcare fundamentală a angajamentului luat la hirotonie.
Biserica Ortodoxă Română impune preoților de mir fidelitate conjugală strictă. Adulterul este, în regulamentele bisericești, motiv suficient de caterisire. Când la adulter se adaugă o sarcină care iese public și destabilizează o familie din comunitatea pe care preotul era chemat să o păstorească, decizia forului eclesiastic devine, practic, inevitabilă.
Ce rămâne după dosar: întrebările fără răspuns și ce urmează
Cazul din Poienești nu e primul de acest tip în România și nu va fi ultimul. Ceea ce îl face să merite atenție nu e senzaționalul, ci mecanismul care a urmat. Episcopia a acționat. Ancheta a existat. Sancțiunea a venit. Asta nu se întâmplă întotdeauna, și când se întâmplă, merită notat. Există în mentalul colectiv o tendință de a privi Biserica ca pe o instituție care acoperă intern — cazul de față arată că există și varianta cealaltă.
Rămâne totuși o întrebare fără răspuns în informațiile disponibile până acum: ce se întâmplă cu cei doi copii și cu femeia prinsă între un soț care a descoperit totul întorcându-se acasă și un preot care nu mai are nici statut, nici, probabil, resursele materiale ale postului? Decizia Episcopiei Hușilor este definitivă la nivel local, dar poate fi contestată canonic la nivel mitropolitan. Dacă preotul nu face apel sau dacă apelul e respins, caterisirea devine permanentă. Comuna Poienești va primi un alt paroh. Comunitatea, mai greu.