România ar putea ieși din criza politică prelungită mai devreme decât se așteptau mulți. Nicușor Dan intenționează să nominalizeze un premier în jurul datei de 1 septembrie, iar PSD se pregătește să preia guvernarea singur — cu un guvern minoritar susținut de voturi adunate bucată cu bucată.
Guvernul interimar condus de Ilie Bolojan a ținut țara în funcțiune câteva luni, dar un executiv fără puteri depline nu poate adopta buget rectificat, nu poate negocia serios cu Comisia Europeană și nu poate lua decizii structurale. Presiunea e reală și vine din toate direcțiile. Și mai e ceva: PSD nu mai vrea să aștepte o coaliție largă care să nu se mai formeze.
Numele pentru premier și calculul politic al PSD
Variantele vehiculate pentru funcția de prim-ministru sunt Sorin Grindeanu, fost premier PSD, și Alexandru Nazare, fost ministru de Finanțe din partea PNL. Ambele sunt compromise acceptabile pentru social-democrați: unul al lor, celălalt tehnocrat-politic pe care l-ar putea controla relativ ușor.
Mihai Tudose, el însuși fost premier PSD, a spus-o fără ocol: „Să ieșim din zona imaginației sofisticate. Avem un partid care e pe primul loc în Parlament. Președintele să desemneze pe cine propune PSD-ul.” O declarație care, în traducere politică, înseamnă că PSD nu mai are răbdare cu negocierile infinite ale fostei coaliții de dreapta.
Matematica voturilor: 233 de voturi adunate bucată cu bucată
PSD are 180 de voturi proprii — exact câte a avut și Adrian Veștea, candidatul care a picat la învestire. Atât timp cât nu strângi 233 de voturi, guvernul cade în același punct. Aici intervine partea importantă: social-democrații negociază acum cu UDMR și cu grupul Uniți pentru România. UDMR a semnalat că vrea să se încheie criza, chiar dacă formula nu e cea pe care o preferau. Kelemen Hunor a recunoscut implicit: „În politică, vrei, nu vrei, contează și mărimea.”
Dacă negocierile se finalizează, PSD ar ajunge la 233-240 de voturi — minimul matematic pentru învestire, fără marjă de eroare. Eugen Tomac, propus anterior pentru premier și neînvestit, a nuanțat situația: „Președintele este pregătit să desemneze mâine un candidat, dacă el anunță că are în spate o majoritate solidă, pe care o susține.” Cotroceni nu se mișcă înainte de confirmarea matematică.
Un guvern minoritar la limită și ce urmează concret
Un guvern PSD minoritar susținut de voturi disparate nu e o coaliție cu program comun — e o înțelegere de supraviețuire, negociată vot cu vot. Astfel de guverne pot funcționa dacă nu există o alternativă clară de răsturnare, dar sunt vulnerabile la orice criză internă. Fiecare partener mic devine, inevitabil, un creditor politic cu dobândă.
Săptămâna viitoare, Nicușor Dan urmează să se întâlnească la Cotroceni cu liderii fostei coaliții de guvernare. Dacă din acea întâlnire iese o propunere care unește măcar o parte din dreapta, calendarul se schimbă. Dacă nu — și până acum nu a ieșit nimic concret din aceste discuții — nominalizarea din 1 septembrie devine inevitabilă. Sesiunea parlamentară de toamnă începe chiar atunci. Termenul nu e simbolic: e limita după care absența unui guvern învestit capătă alte conotații constituționale. Ceasul merge, iar România intră în toamnă fără să știe încă cine o va guverna efectiv.
