La castravetele palisat, legat pe sfoară, primii castraveți formați foarte jos se rup. Nu pentru că planta „nu știe ce face”, ci pentru că un fruct apărut prea devreme consumă energie înainte ca planta să aibă rădăcină puternică, tulpină lungă și suficiente frunze sănătoase. În producția tehnică, la castraveții crescuți vertical, florile, fructele și lăstarii laterali din partea de jos a plantei se elimină în primele noduri, tocmai ca planta să pornească viguros. University of Alaska Cooperative Extension recomandă îndepărtarea lăstarilor laterali, florilor și fructelor din primele cinci până la șapte noduri ale tulpinii principale, pentru dezvoltarea unei plante puternice.
La o plantă tânără, legată pe sfoară, cu floare femelă și rod format jos, aproape de sol. Într-un astfel de caz, rodul de jos se rupe. La fel se rup și lăstarii mici care pornesc din zona inferioară, dacă planta este condusă pe o singură tulpină. Scopul este simplu: castravetele trebuie întâi să urce, să facă frunze, să prindă rădăcină și abia apoi să ducă fructe fără să se oprească din creștere.
Confuzia apare pentru că oamenii cresc castraveții în sisteme diferite. Una este cultura palisată, în solar sau în grădină, pe sfoară ori plasă. Alta este cultura lăsată pe jos, în câmp, unde planta se întinde liber. La castravetele palisat, regula este mai strictă. La cel lăsat pe sol, nu se aplică aceeași curățare agresivă, pentru că planta își face mai multe vrejuri și fructifică altfel.
În cultura profesională de seră, plantele sunt conduse vertical pe sfoară pentru folosirea spațiului, aerisire și calitate mai bună a fructelor. Alabama Cooperative Extension arată că la castraveții de seră plantele sunt antrenate vertical, pe sfori suspendate, iar densitatea și tăierile trebuie adaptate luminii și sistemului de cultură. Într-un astfel de sistem, fructele de la baza plantei nu sunt lăsate să crească. University of Florida precizează că fructele aflate pe primii aproximativ 60-75 cm de la baza tulpinii se îndepărtează imediat ce apar, pentru ca planta să producă o creștere vegetativă viguroasă, necesară unei producții bune.
Pentru grădina de acasă, nu trebuie să măsori totul cu rigla, dar principiul rămâne valabil. Dacă planta are 30-40 cm, este firavă și deja a legat un castravete jos, îl rupi. Dacă planta este la 50-60 cm, are frunze sănătoase, tulpină groasă și creștere bună, poți începe să lași fructele de mai sus. Primele fructe din zona joasă, aproape de pământ, se elimină pentru că se murdăresc ușor, pot putrezi mai repede și trag planta în jos exact când ea trebuie să se dezvolte.
Nu se rupe frunza sănătoasă fără motiv. Asta este o greșeală frecventă. Frunza hrănește planta. Se rup rodul mic, floarea, cârceii care încurcă legarea și lăstarii laterali din primele noduri, dacă planta este condusă vertical. Frunzele de jos se elimină doar dacă ating solul, sunt bolnave, îngălbenite, rupte sau țin umezeală la bază. Îndepărtarea frunzelor bătrâne poate îmbunătăți aerisirea și pătrunderea luminii, iar aerisirea slabă și umiditatea mare favorizează boli precum putregaiul cenușiu sau făinarea.
Practic, la o plantă ca în poză, procedezi așa: până la primele 4-5 frunze bine formate, elimini tot ce apare ca rod sau lăstar lateral. Dacă planta este în solar, crescută pe sfoară, poți merge până la 5-7 noduri, cum se face în tehnologia de cultură. Dacă este în grădină, afară, și planta nu este foarte deasă, poți fi ceva mai blând: rupi primii 2-3 castraveți de jos și lași planta să urce.
Operația se face dimineața, pe timp uscat. Nu se rupe seara, când planta rămâne umedă peste noapte. Fructul mic se prinde între degete și se ciupește ușor de la codiță. Dacă lăstarul este mai mare de câțiva centimetri, se folosește o foarfecă curată, ca să nu zdrobești tulpina. Nu se trage de el, pentru că se poate jupui tulpina principală. După fiecare plantă bolnavă, foarfeca se șterge sau se dezinfectează, ca să nu muți boli de la una la alta.
Trebuie înțeles și ce floare are planta. Floarea cu „mini-castravete” la bază este floare femelă. Floarea cu codiță simplă, fără rod în spate, este floare masculă. La castraveții obișnuiți din grădină, multe soiuri au flori masculine și feminine pe aceeași plantă, iar insectele mută polenul de la floarea masculă la cea femelă. University of Minnesota explică faptul că la castravete florile masculine apar de obicei primele, iar floarea femelă se recunoaște după ovarul mic, asemănător unui fruct, aflat între floare și vrej.
Asta explică și situația în care cineva spune: „ai mei fac flori cu codiță, nu cu rod”. De multe ori sunt flori masculine. La începutul culturii este normal să apară mai multe flori masculine. Planta nu este neapărat bolnavă. Pe măsură ce crește, dacă are lumină, apă constantă și hrană suficientă, apar și florile femele. Dacă este soi parthenocarpic, adică soi care poate forma fructe fără polenizare, discuția se schimbă. Alabama Extension precizează că unele tipuri de castraveți de seră sunt parthenocarpice și nu au nevoie de polenizare pentru a produce fructe.
Când planta leagă prea multe fructe odată, o parte se îngălbenesc și cad. Asta nu înseamnă întotdeauna boală. Poate fi autoreglare. University of Alaska Cooperative Extension arată că atunci când se dezvoltă prea mulți castraveți în același timp, unii se zbârcesc sau cad din lipsă de resurse suficiente. La castraveții de seră fără semințe, recomandarea este să se păstreze un singur fruct pe nod; la soiurile mai mici, cu semințe, planta poate duce uneori mai multe fructe pe nod.
Așadar, părerea că „planta știe singură cât duce” are o parte de adevăr, dar nu este tehnologie. Planta poate avorta rodul dacă nu îl poate hrăni, dar între timp a consumat energie. Într-o cultură îngrijită, omul intervine înainte ca planta să se epuizeze. De aceea se elimină primii castraveți de jos la plantele tinere.
Cât trebuie curățată partea de jos? În solar, la castravetele palisat, se poate curăța până la 40-60 cm de sol, în funcție de vigoarea plantei. În tehnologia mai strictă, se merge pe primele 5-7 noduri sau pe primii 60-75 cm, mai ales la castraveții de seră. În grădina obișnuită, pentru consum propriu, este suficient ca primele 2-4 noduri să fie curățate, iar fructele care apar foarte jos să fie îndepărtate. Important este ca rodul să nu stea pe sol și planta să nu fie încărcată prea devreme.
Copilitul se face treptat. Nu intri într-o plantă mică și o lași cheală. Dacă rupi prea multe frunze, planta pierde capacitatea de fotosinteză. Dacă lași prea mulți lăstari jos, cultura se îndesește, se aerisește prost și apar mai ușor bolile. Echilibrul este acesta: tulpina principală urcă pe sfoară, partea de jos rămâne curată, frunzele sănătoase lucrează, iar fructele se lasă de la un nivel unde planta le poate duce.
Legarea plantei contează mult. Sfoara nu se strânge ca un ștreang pe tulpină. Se lasă lejer, pentru că tulpina se îngroașă. Planta se răsucește ușor pe sfoară pe măsură ce crește. Nu se forțează, nu se frânge vârful. Vârful principal trebuie păstrat, pentru că el duce creșterea în sus. Dacă îl rupi prea devreme, planta se ramifică haotic și pierzi ordinea culturii.
După ce planta trece de zona joasă și începe să lege normal, fructele se recoltează des. Castraveții lăsați prea mari pe plantă frânează apariția altora noi. La castraveții de seră, University of Florida arată că fructele au creșterea cea mai intensă în primele două săptămâni după deschiderea florii, iar mărimea comercială poate fi atinsă rapid, în funcție de sezon și tip. În grădina de acasă, regula simplă este să culegi des, înainte ca fructele să se îngroașe excesiv și să îmbătrânească.
Dacă primele fructe se îngălbenesc singure, cauza poate fi una dintre acestea: planta este prea tânără, nu are destule frunze, a fost stres hidric, nu a fost polenizare bună la soiurile care au nevoie de polenizare, temperatura a fost prea mare sau planta are deja prea multe fructe formate. La soiurile care depind de insecte, lipsa polenizării produce fructe deformate, oprite din creștere sau căzute. University of Minnesota arată că insectele trebuie să mute polenul de la florile masculine la cele feminine, iar albinele sunt polenizatori comuni la castravete.
Concluzia tehnică este clară. La castravetele palisat, primii castraveți formați jos se rup. Se rup florile și rodul din primele noduri, se elimină lăstarii laterali de la bază și se lasă planta să formeze tulpină, frunze și rădăcină. După ce planta ajunge la 50-60 cm și arată viguroasă, se pot lăsa fructele de mai sus. La cultura pe sol, regula este mai blândă, dar tot se îndepărtează fructele care ating pământul, cele deformate și cele apărute pe o plantă prea mică.
Pentru planta din imagine, răspunsul scurt este: da, rodul acela de jos se rupe. Nu aș lăsa primul castravete atât de aproape de sol pe o plantă încă tânără. Aș curăța ușor baza, aș lega tulpina mai lejer pe sfoară și aș lăsa planta să urce. Primele fructe bune se lasă mai sus, după ce planta are forță să le ducă.
