O peluză verde, uniformă, scoate în evidență florile, aleile și arborii. În plus, iarba reduce praful, răcorește aerul vara și creează un loc plăcut pentru relaxare.
Dar un gazon nu apare pur și simplu după ce arunci niște semințe pe pământ. Dacă terenul nu este pregătit corect, iarba răsare rar, apar goluri, buruienile invadează spațiul și în câteva luni rezultatul arată departe de ce se vede în reviste.
Un gazon bun se construiește în etape. Locul trebuie ales atent, solul pregătit corect, semințele potrivite pentru scopul dorit, iar primele săptămâni de îngrijire sunt decisive.
Alegerea locului pentru gazon
Majoritatea ierburilor folosite pentru gazon iubesc lumina. De aceea, peluza ar trebui amplasată într-un loc deschis, cu soare cel puțin câteva ore pe zi. În zonele umbrite, iarba crește mai rar, devine palidă și se alungește.
Locul trebuie să fie cât mai drept sau ușor ridicat. În zonele joase, apa stagnează, aerul rece se adună și rădăcinile pot putrezi.
Ideal este un teren unde apa subterană este adâncă și unde ploaia se scurge ușor.
Pregătirea terenului
Pregătirea terenului este partea cea mai importantă. De fapt, aici se decide dacă gazonul va arăta bine sau nu.
Curățarea terenului
Înainte de orice lucrare se adună tot ce este în sol: crengi, pietre, bucăți de sticlă, metal, rădăcini. Chiar și pietricelele mici trebuie scoase. Dacă gazonul este bine făcut, pe el se poate merge și desculț.
Eliminarea buruienilor
Buruienile trebuie eliminate complet înainte de semănat. Dacă rămân în sol, vor răsări printre firele de iarbă și vor fi mult mai greu de eliminat.
Solul se sapă la adâncimea unei lopeți și se scot manual rădăcinile. Este bine ca operațiunea să fie repetată de două sau trei ori, la interval de câteva zile. Astfel apar și buruienile rămase în sol.
Pe suprafețe foarte mari se poate îndepărta stratul superior de pământ împreună cu iarba veche sau se pot folosi erbicide totale, deși mulți grădinari preferă să evite chimicalele.
Corectarea solului
Iarba de gazon crește cel mai bine în sol cu reacție neutră sau slab acidă, cu pH între 6 și 7.
Dacă solul este prea acid, se adaugă dolomit sau var. Dacă este prea alcalin, se poate corecta cu turbă.
Structura solului este la fel de importantă. În solul argilos se adaugă nisip pentru aerare. În solurile foarte ușoare se adaugă compost sau pământ fertil.
Uneori, când solul este foarte slab, stratul superior se înlocuiește complet cu pământ bun.
Fertilizarea
Îngrășămintele se aplică înainte de semănat. De obicei se folosesc fertilizanți cu fosfor, azot și potasiu.
În multe grădini se adaugă și compost sau gunoi de grajd bine descompus, care îmbunătățește fertilitatea solului.
Săparea terenului
Solul se sapă la aproximativ 30 cm adâncime. Toate bulgării trebuie sfărâmați. Dacă pământul rămâne în bucăți mari, semințele vor avea dificultăți în germinare.
După săpare, terenul se nivelează cu grebla.
Drenajul
Pe terenurile umede este nevoie de drenaj. Dacă suprafața este mică, se îndepărtează stratul superior de pământ, iar la bază se pune un strat de pietriș, cărămidă spartă sau pietre mici. Deasupra se pune nisip și apoi pământ fertil.
Pe suprafețe mari se pot face șanțuri de drenaj sau sisteme speciale pentru evacuarea apei.
Nivelarea terenului
Gazonele frumoase sunt perfect plane. Gropile trebuie umplute, iar movilele îndepărtate. După nivelare, terenul se mai greblează o dată.
Tasarea solului
Paradoxal, gazonul crește mai bine pe un sol ușor tasat. Dacă pământul este prea afânat, după ploi se va lăsa și vor apărea denivelări.
Ideal este să se folosească un tăvălug de gazon. Dacă nu există, se poate pune o placă de lemn sau placaj și se calcă pe ea pentru a presa solul uniform.
După tasare, dacă rămân urme adânci de pantofi, terenul trebuie compactat încă o dată.
Delimitarea gazonului
Înainte de semănat se marchează forma exactă a peluzei. Pentru forme dreptunghiulare se folosesc țăruși și sfoară. Pentru forme curbe se marchează conturul cu țăruși mai apropiați.
Ce tip de iarbă se alege
Gazonul poate fi semănat cu un singur tip de iarbă sau cu un amestec de mai multe specii.
Un singur tip oferă o suprafață foarte uniformă, dar este mai sensibil la condițiile de sol. Amestecurile sunt mai sigure, pentru că fiecare specie compensează punctele slabe ale celeilalte.
Există mai multe tipuri de gazon.
Gazon decorativ
Este cel mai elegant, dar și cel mai sensibil. Se folosește mai ales pentru aspect. Nu este recomandat pentru mers sau joacă.
Gazon pentru grădină
Este varianta cea mai potrivită pentru curțile obișnuite. Rezistă la călcare, nu necesită îngrijire excesivă și poate fi folosit pentru activități obișnuite.
Gazon sportiv
Este foarte rezistent la trafic intens. Se folosește pe terenuri de sport sau în curți unde copiii se joacă frecvent.
Gazon tip pajiște
Include și flori, nu doar iarbă. Seamănă cu o pajiște naturală. Este frumos, dar mai puțin rezistent la călcare.
Când se seamănă gazonul
Gazonul se poate semăna din primăvară până toamna devreme.
Cele mai bune rezultate apar în mai și început de iunie. În această perioadă solul este umed, temperaturile sunt moderate și iarba are timp să se dezvolte înainte de arșița verii.
Semănatul se face când temperatura aerului depășește 10°C, iar solul s-a încălzit suficient.
Cum se seamănă gazonul
Semințele se distribuie uniform pe toată suprafața. De regulă se folosesc între 30 și 60 grame de semințe pe metru pătrat.
Pentru o distribuție bună, semințele se împart în două părți. Prima parte se seamănă pe lungimea terenului, a doua pe lățime.
Pentru o răspândire uniformă se pot amesteca cu nisip uscat.
După semănat, semințele se acoperă ușor cu grebla. Nu trebuie îngropate adânc. De obicei ajunge o adâncime de aproximativ un centimetru.
Apoi suprafața se acoperă cu un strat foarte subțire de turbă sau pământ fin și se udă prin pulverizare.
Primele răsăriri
Primele fire apar de obicei după două săptămâni. În această perioadă solul trebuie menținut constant umed.
Dacă nu plouă, gazonul se udă zilnic. În zilele foarte calde se udă dimineața și seara.
Îngrijirea gazonului tânăr
Primele săptămâni sunt delicate.
Udarea trebuie făcută cu pulverizatoare fine, pentru a nu spăla semințele sau răsadurile.
Buruienile pot apărea înainte ca iarba să acopere complet solul. Acestea se smulg cu grijă.
Pe gazonul nou este bine să nu se calce deloc. Dacă trebuie intrat pe el, se pot pune plăci sau bucăți de placaj pentru a distribui greutatea.
Prima tundere
Prima tundere nu se face repede. Se așteaptă până când iarba ajunge la aproximativ 12–15 cm înălțime.
Atunci se taie doar vârful, aproximativ 2–3 cm. După aceea gazonul începe să se îndesească.
În cazul gazonului semănat toamna, prima tundere se face primăvara următoare.
Ce trebuie evitat
În primele luni nu se face aerare, nu se scarifică și nu se aplică lucrări agresive.
Gazonul trebuie lăsat să se stabilizeze.
Fertilizarea gazonului se face diferit în funcție de vârsta lui și de sezon. Un gazon tânăr are nevoie de nutrienți pentru rădăcină și îndesire. Un gazon matur are nevoie de hrană pentru regenerare după tundere și trafic.
Primul lucru important este azotul. El dă culoarea verde și stimulează creșterea. Fosforul ajută rădăcinile. Potasiul întărește plantele și le ajută să reziste la secetă și frig.
Pentru un gazon obișnuit din curte, fertilizarea se face de obicei de patru ori pe an.
Primăvara devreme, când iarba începe să crească, se folosește un îngrășământ bogat în azot. O formulă des folosită este NPK 20-5-10 sau 18-6-12. Cantitatea recomandată este aproximativ 25–30 g pe metru pătrat. Îngrășământul se împrăștie uniform pe gazonul uscat și apoi se udă bine.
În luna mai sau început de iunie se poate face a doua fertilizare. În această perioadă iarba crește intens. Se folosește un îngrășământ echilibrat, de exemplu NPK 15-15-15 sau 16-16-16. Cantitatea este aproximativ 30 g pe metru pătrat.
Vara, în iulie sau august, fertilizarea trebuie făcută cu grijă pentru că temperaturile mari pot arde iarba. Se recomandă o formulă cu mai puțin azot și mai mult potasiu, de exemplu NPK 10-5-20 sau 12-6-18. Cantitatea este de aproximativ 20–25 g pe metru pătrat. Aplicarea se face seara sau înainte de ploaie, iar gazonul se udă după fertilizare.
Toamna, în septembrie sau început de octombrie, gazonul primește îngrășământ de pregătire pentru iarnă. Aici azotul trebuie să fie puțin, iar potasiul mult. Se folosesc formule precum NPK 6-5-20 sau 8-10-20. Doza este 25–30 g pe metru pătrat.
Pentru gazonul tânăr, în primele două luni după semănare nu se aplică îngrășăminte puternice. Dacă este nevoie, se poate folosi un fertilizant lichid foarte diluat, de exemplu 10 ml de îngrășământ universal la 10 litri de apă, aplicat o dată la două săptămâni.
Există și soluții naturale care funcționează bine.
Unul dintre cele mai simple este compostul cernut. Se împrăștie un strat foarte subțire, aproximativ 0,5–1 kg pe metru pătrat. Se face primăvara sau toamna.
Gunoiul de grajd bine fermentat este de asemenea foarte bun. Se aplică toamna sau primăvara devreme în cantitate de aproximativ 3–4 kg pe metru pătrat, apoi se greblează ușor pentru a intra în sol.
Cenușa de lemn aduce potasiu și calciu. Se poate împrăștia în cantitate de aproximativ 100–150 g pe metru pătrat, o dată primăvara sau toamna.
O soluție lichidă folosită în grădină este maceratul de urzică. Se diluează aproximativ 1 litru de macerat în 10 litri de apă și se aplică pe gazon o dată la două săptămâni în perioada de creștere.
Indiferent de fertilizant, regula principală este aceeași. Nu fertiliza pe gazon uscat și nu depăși cantitățile recomandate. După aplicare, gazonul trebuie udat pentru ca nutrienții să ajungă la rădăcină și pentru a evita arderea firelor de iarbă.
Rezultatul final
Un gazon bun nu se obține într-o săptămână. Uneori primul an este doar începutul. Pot apărea goluri sau zone mai rare.
Cu puțină răbdare, completări de semințe și îngrijire corectă, peluza se îndesește și devine uniformă.
După ce gazonul se stabilizează, devine unul dintre cele mai plăcute locuri din curte. O suprafață verde, moale, care face grădina să pară mai ordonată și mai vie.