Fiecare grădinar visează cam la același lucru: pomi sănătoși, recolte bogate și cât mai puține probleme. Să plantezi un soi care îți place și să nu aștepți zece ani până să vezi primele fructe. Să poți schimba un soi slab cu unul bun fără să tai pomul. Toate acestea devin posibile printr-o tehnică veche din horticultură: altoirea.
Altoirea înseamnă, pe scurt, unirea a două plante diferite astfel încât ele să crească mai departe ca un singur organism. O parte a unei plante este fixată pe o altă plantă, iar după ce țesuturile se unesc, ele funcționează împreună. Rădăcina unei plante hrănește partea aeriană a celeilalte.
Rezultatul este un pom nou: rădăcina vine de la o plantă, iar coroana și fructele de la alta.
Ce este altoirea și de ce se face
În pomicultură, altoirea este metoda prin care o bucată dintr-o plantă – de obicei un lăstar sau chiar un singur mugur – este fixată pe un alt pom. Dacă operația reușește, cele două părți se sudează și încep să crească împreună.
Prin această metodă se pot rezolva mai multe lucruri într-o grădină.
Primul avantaj este timpul. Un pom crescut din sămânță poate face fructe abia după cinci, șapte sau chiar zece ani. Un pom altoit pe un portaltoi bun poate intra pe rod mult mai repede, uneori în doi sau trei ani.
Al doilea avantaj este obținerea unui soi dorit. Dacă vezi la cineva un măr sau o prună care produce fructe excelente, nu trebuie să cauți neapărat puieți în pepinieră. Este suficient să obții un lăstar din acel pom și să îl altoiești pe unul din grădina ta.
Altoirea mai permite și diversificarea pomilor. Pe același pom pot crește mai multe soiuri. De exemplu, pe o singură măr pot fi altoite trei sau patru soiuri diferite. În grădini mici, acest lucru economisește mult spațiu.
Prin altoire se poate înlocui și un soi care nu este bun. Dacă un pom produce fructe slabe sau nu îți place gustul lor, nu este nevoie să îl tai. Coroana poate fi altoită cu alt soi.
Tehnica este folosită și pentru salvarea pomilor răniți. Dacă trunchiul a fost afectat de rozătoare, de arsuri solare sau de o tăiere greșită, altoirea poate ajuta la refacerea pomului.
Un alt motiv este adaptarea soiurilor la climă. Unele soiuri sudice sunt sensibile la frig. Dacă sunt altoite pe portaltoi locali, rezistenți la ger, pot produce fructe și în zone mai reci.
Actorii principali ai altoirii
În procesul de altoire participă trei elemente importante: altoiul, portaltoiul și cambiumul.
Altoiul este partea de plantă care se atașează pe alt pom. Poate fi un lăstar mic sau chiar un mugur. Din el se va forma partea aeriană a pomului și el va determina soiul și caracteristicile fructelor.
Portaltoiul este planta pe care se face altoirea. Este baza pomului. El asigură rădăcina și influențează rezistența la frig, la secetă și adaptarea la sol.
Între aceste două părți există un strat foarte important: cambiumul. Este un strat subțire de celule active, aflat între scoarță și lemn. Cambiumul are rolul de a produce țesut nou și de a vindeca rănile.
Succesul altoirii depinde de contactul dintre aceste straturi. Când se fac tăieturile pe portaltoi și altoi, straturile de cambium trebuie să se suprapună cât mai bine. Celulele încep să se înmulțească și formează un țesut de vindecare care unește cele două plante.
Alegerea portaltoiului
Portaltoiul este baza pomului. De el depind multe lucruri: vigoarea pomului, rezistența la frig, adaptarea la sol și chiar productivitatea.
De aceea trebuie ales cu grijă.
Un portaltoi bun trebuie să fie compatibil cu altoiul. De asemenea, trebuie să fie rezistent la condițiile din zonă și să aibă un sistem radicular puternic.
Portaltoii pot fi sălbatici sau cultivați. Pot proveni din semințe sau din înmulțire vegetativă. Unii sunt viguroși și formează pomi mari, alții sunt slab viguroși și produc pomi mai mici.
Uneori portaltoiul poate fi chiar un pom existent în grădină. Poate fi un pom care nu produce fructe bune sau unul rupt parțial, dar cu rădăcină sănătoasă.
În astfel de cazuri se poate altoi direct pe el.
Alegerea altoiului
Altoiul este partea care va da fructele. De aceea trebuie ales din pomi sănătoși, productivi și cu fructe de calitate.
Lăstarii pentru altoire se recoltează de obicei în perioade diferite ale anului. Pentru altoirea de primăvară, lăstarii se taie toamna, după căderea frunzelor, înainte de gerurile puternice.
Dacă nu s-au recoltat atunci, se pot tăia și la sfârșitul iernii sau la începutul primăverii, înainte ca mugurii să înceapă să se umfle.
Pentru altoirea de vară, lăstarii se taie chiar înainte de procedură.
Compatibilitatea dintre specii
Un principiu simplu spune că plantele apropiate din punct de vedere botanic se altoiesc mai ușor între ele.
Cea mai sigură variantă este altoirea în interiorul aceleiași specii. De exemplu, un soi de măr pe un măr sălbatic.
Există și altoiri între specii apropiate. De exemplu, prun pe corcoduș sau cireș pe cireș sălbatic.
Altoirile între genuri diferite sunt mai dificile și nu întotdeauna reușesc.
În practică, experiența pomicultorilor a arătat ce combinații funcționează cel mai bine.
Pentru măr, portaltoii frecvent folosiți sunt puieții din soiuri rezistente sau portaltoii vegetativi precum M9, MM106 sau 54-118.
Pentru păr, portaltoiul clasic este părul sălbatic sau unele soiuri rezistente la frig. Părul poate fi altoit și pe gutui pentru a obține pomi mai mici.
Prunul se altoiește frecvent pe corcoduș sau pe diferite forme de prun sălbatic.
Cireșul și vișinul se altoiesc pe cireș sălbatic sau pe portaltoi selecționați.
Piersicul poate fi altoit pe prun, corcoduș sau migdal.
Câteva sfaturi practice
Dacă ai scos un puiet sălbatic din pădure pentru a-l folosi ca portaltoi, trebuie mai întâi să îl replantezi și să îl lași un an sau doi să se prindă bine.
Dacă pomul pe care vrei să altoiești nu este în locul potrivit din grădină, mută-l mai întâi și lasă-l să se stabilizeze înainte de altoire.
Pentru pomi pitici se folosesc portaltoi speciali. De exemplu, pentru măr se pot folosi portaltoi de vigoare redusă.
Atât portaltoiul, cât și altoiul trebuie să fie sănătoși și relativ tineri. La pomii foarte bătrâni procesul de sudare este mai lent, iar rata de prindere scade.
O tehnică care schimbă grădina
Altoirea poate părea complicată la început, dar în realitate este o tehnică pe care mulți grădinari o învață rapid. După primele reușite, devine chiar o activitate captivantă.
Cu puțină practică, un grădinar poate transforma complet livada: poate schimba soiuri, poate salva pomi și poate obține fructe de calitate mai bună fără să replanteze totul de la zero.
