Căpșunile de grădină sunt printre cele mai iubite fructe din grădinile oamenilor. Apar devreme, la începutul verii, într-o perioadă când multe alte culturi abia încep să lege rod. Aroma lor intensă și gustul dulce fac ca fiecare recoltă să fie așteptată cu nerăbdare.
Totuși, pentru ca tufele să producă multe fructe mari și sănătoase, planta are nevoie de ajutor pe tot parcursul sezonului. Căpșunul trece prin mai multe etape de dezvoltare într-un singur an: pornește în vegetație primăvara, formează frunze, apoi muguri, flori, fructe și, după recoltă, începe să pregătească mugurii pentru anul următor.
Grădinarul poate influența direct aceste etape prin fertilizare. Dacă hrana este oferită la momentul potrivit, planta va răspunde cu o producție mai mare și cu fructe de calitate.
În practică, la plantele mature, de doi până la patru ani, sunt recomandate cel puțin cinci fertilizări pe parcursul sezonului.
Este important de menționat că aceste fertilizări nu includ pregătirea solului la plantare. Când se înființează cultura, solul ar trebui deja îmbogățit cu nutrienți. De obicei, înainte de plantare se adaugă aproximativ o găleată de humus pe metru pătrat, două linguri de superfosfat, o lingură de sulfat de potasiu și una sau două căni de cenușă. O astfel de pregătire ajută plantele tinere să pornească bine în primul an, fără fertilizări suplimentare.
Fertilizarea regulată începe abia din al doilea an de viață al plantelor.
Prima fertilizare are loc primăvara devreme, imediat după topirea zăpezii. După iarnă, tufele sunt slăbite și au nevoie de azot pentru a forma rapid frunze și lăstari noi. Înainte de fertilizare, patul de căpșuni trebuie curățat de resturile vegetale uscate rămase din anul anterior.
Una dintre cele mai simple metode este folosirea unei soluții de gunoi de grajd bine fermentat. Două kilograme de gunoi de bovine se amestecă în zece litri de apă și se lasă să se dizolve. Din soluția obținută se toarnă aproximativ un litru la fiecare tufă.
O alternativă este îngrășământul din gunoi de pasăre. Gunoiul uscat se amestecă mai întâi cu apă în proporție de unu la unu și se lasă la fermentat șapte până la zece zile într-un loc cald. Din lichidul obținut se diluează un litru în cincisprezece litri de apă. Din această soluție se administrează aproximativ un litru la fiecare plantă, evitând udarea frunzelor.
Cei care nu au acces la îngrășăminte organice pot folosi uree. Se dizolvă două linguri de granule în zece litri de apă și se aplică aproximativ jumătate de litru la fiecare tufă.
A doua fertilizare are loc în momentul formării mugurilor florali. În această etapă planta are nevoie în special de potasiu, element important pentru formarea florilor și pentru dezvoltarea viitoarelor fructe.
Se poate folosi un îngrășământ mineral complex, de exemplu nitroamofoska. Două linguri se dizolvă în zece litri de apă, iar în soluție se adaugă o lingură de sare de potasiu. Din amestecul rezultat se administrează aproximativ jumătate de litru la fiecare tufă.
A treia fertilizare se face în perioada înfloririi. Scopul ei este creșterea numărului de fructe legate. Un element important în această etapă este borul, care reduce apariția florilor sterile și ajută la formarea ovarelor.
Pentru tratament se prepară o soluție din două grame de acid boric la zece litri de apă. Deoarece acidul boric se dizolvă greu în apă rece, se amestecă mai întâi într-un pahar cu apă fierbinte, apoi soluția se adaugă în restul apei. Cu acest amestec se pulverizează frunzele și florile.
Unii grădinari preferă îngrășăminte lichide cu microelemente. Un exemplu este un fertilizant complex pentru frunze, care se dizolvă în proporție de cinci mililitri la zece litri de apă și se pulverizează pe plante în timpul înfloririi.
A patra fertilizare are loc când fructele încep să se dezvolte. În această perioadă căpșunul consumă multă energie pentru a forma fructe mari și suculente, iar hrana trebuie să fie bogată și echilibrată.
Se poate pregăti din nou o soluție de gunoi de grajd, la care se adaugă un pahar de cenușă de lemn cernută la zece litri de lichid. Amestecul se lasă aproximativ o zi, apoi se adaugă o lingură de îngrășământ mineral complet, de exemplu nitroamofoska. Din această soluție se administrează aproximativ un litru la fiecare plantă.
Dacă nu există gunoi de grajd sau cenușă, se pot folosi îngrășăminte organo-minerale pe bază de humus sau vermicompost, care conțin atât substanțe organice, cât și macroelemente necesare dezvoltării fructelor.
A cincea fertilizare se face după recoltă. Mulți grădinari cred că odată culese fructele, lucrările s-au încheiat. De fapt, în această perioadă planta începe să formeze mugurii florali pentru anul următor.
Pentru a ajuta tufele să se refacă și să pregătească recolta viitoare, fertilizarea trebuie făcută la aproximativ două săptămâni după culesul ultimelor fructe, dar nu mai târziu de începutul lunii august.
În acest moment sunt necesare mai ales fosforul și potasiul. Îngrășămintele se pot aplica sub formă uscată între rânduri. De exemplu, o lingură de diamofoska pe metru pătrat este suficientă. Se pot folosi și îngrășăminte speciale de toamnă pentru plante horticole, care conțin mai puțin azot și mai mult fosfor și potasiu.
O variantă naturală este cenușa de lemn. Se aplică aproximativ patru până la cinci căni pe metru pătrat. După aplicare, îngrășământul se încorporează ușor în sol cu o sapă și se udă bine cultura.
La final, solul poate fi acoperit cu un strat subțire de compost sau humus, de aproximativ doi sau trei centimetri. Acest strat protejează rădăcinile și ajută la menținerea umidității.
Chiar și cu o fertilizare corectă, planta de căpșuni își pierde treptat productivitatea după patru ani. Tufele îmbătrânesc, produc mai puține fructe și devin mai sensibile la boli. Din acest motiv, cultura trebuie reînnoită periodic, mutând plantele tinere într-o parcelă nouă.
Respectarea acestor etape simple de fertilizare ajută tufele de căpșuni să rămână viguroase și productive. Rezultatul se vede direct în grădină: mai multe flori, mai multe fructe și o recoltă care merită efortul depus.
