Ca pomii fructiferi să rodească constant, au nevoie de îngrijire serioasă. Tăierea de primăvară a mărului nu e un moft. E una dintre lucrările care decid forma coroanei, sănătatea pomului și, la final, cantitatea și calitatea merelor. Momentul contează. La fel și modul în care pui mâna pe foarfecă. Mai jos găsești explicația completă, pas cu pas, pentru meri tineri, adulți și bătrâni, inclusiv pentru soiurile columnare.
De ce se taie mărul primăvara
Tăierea de primăvară are mai multe scopuri clare.
Se îndepărtează ramurile uscate, rupte sau afectate de ger.
Se formează coroana într o structură aerisită și stabilă.
Se stimulează rodirea și se îmbunătățește calitatea fructelor.
Se întinerește pomul și se reduce riscul de boli.
O tăiere făcută corect pornește creșterea de lăstari tineri, ajută pomul să se lumineze în interior și duce la producții mai bune, an de an.
Când se face tăierea
Nu există o dată fixă. Totul depinde de vreme. Momentul bun este intervalul scurt dintre trezirea pomului din repaus și umflarea mugurilor.
Dacă tai prea devreme, lemnul încă fragil poate fi afectat de frig.
Dacă întârzii, când seva a pornit deja, rănile se vindecă greu, iar pomul se consumă inutil. Rezultatul se vede în recoltă.
Ce unelte îți trebuie
Tăierea se face doar cu scule bine ascuțite. O tăietură curată se vindecă repede. Una zdrențuită devine poartă de intrare pentru boli.
Ai nevoie de foarfecă de grădină, fierăstrău special pentru pomi, cuțit de altoit și, pentru ramuri greu accesibile, un foarfec cu mâner lung. Ideal este ca mânerele să fie colorate, să nu le pierzi prin iarbă.
Uneltele trebuie dezinfectate înainte de lucru și, ideal, șterse cu alcool între tăierea ramurilor mari. Asta previne transmiterea bolilor de la un pom la altul.
Pentru protejarea rănilor se folosesc mastic de grădină, vopsea pe bază de ulei, lac bituminos sau un amestec de var cu sulfat de cupru. Scopul este să închizi rana cât mai repede.
Reguli de bază la tăiere
Primăvara începi întotdeauna cu ramurile moarte sau bolnave.
Tăierea se face oblic, la un unghi de aproximativ 45 de grade.
Marginea superioară a tăieturii trebuie să fie la 1–1,5 cm deasupra mugurelui.
Coroana clasică are trei etaje de ramuri schelet.
Cu cât pomul este mai înalt, cu atât poate susține mai mulți muguri.
Ramurile care cresc spre interior se elimină complet.
La maturitate, mărul nu ar trebui să depășească 5 metri. Pomii tineri se mențin mai jos, pentru a asigura hrănirea uniformă.
Cum se taie mărul, în funcție de vârstă
Pomul de un an
Răsadurile plantate toamna se taie primăvara următoare. Cele plantate primăvara se taie imediat. Scopul este formarea viitoarei coroane.
Se scurtează tulpina principală la 80–100 cm.
Se curăță complet trunchiul de la sol până la primul etaj de ramuri.
Se aleg 3–5 lăstari orientați în direcții diferite pentru primul etaj.
Dacă nu există suficienți, se lasă mai mulți muguri și se aleg ulterior cei mai viguroși.
Ramurile viitoare schelet se scurtează la 35–40 cm.
Ramurile cu unghi ascuțit față de trunchi se elimină, fiind fragile.
Trunchiul prea jos îngreunează lucrările. Trunchiul prea înalt se arde ușor la soare. Echilibrul e esențial.
Pomul de doi ani
Se continuă formarea coroanei. Se păstrează 3–5 ramuri schelet. Restul se taie. Conductorul central trebuie să fie mai înalt cu 30–35 cm față de ramurile laterale.
Ramurile de jos se lasă mai lungi decât cele de sus.
Dacă vârful se bifurcă, ramura mai slabă se elimină.
Lăstarii dintre etaje se scot sau se scurtează și se îndoaie pentru a grăbi rodirea.
Nu se taie tot dintr o dată. Unele ramuri se elimină treptat, pentru stabilitatea trunchiului.
Pomul de trei ani
Se păstrează dominația axului central.
Ramurile secundare viguroase se scurtează.
Cele slabe se lasă neatinse.
Tot ce crește spre interior se elimină.
Ramurile rămase se pot îndoi pentru a tempera creșterea.
Pomul adult, pe rod
La meri care rodesc, tăierea se face cu grijă. Coroana este deja formată.
Se elimină ramurile care îndesesc coroana.
Se scot lăstarii lacomi.
După 7–10 ani se poate scurta vârful pentru a limita înălțimea.
Dacă pomul nu a fost tăiat mai mulți ani, lucrările se împart pe 2–3 sezoane. Altfel, pomul slăbește sau se îmbolnăvește.
Mărul bătrân
O tăiere de întinerire se face o dată la 5–6 ani.
Se elimină ramurile care umbresc coroana.
Se taie ramurile orientate spre interior.
Se scurtează trunchiul la aproximativ 3 metri.
Se scot ramurile uscate și cele fără potențial.
Într un sezon se elimină cel mult o treime din masă. Producția poate scădea temporar, dar în următorii ani pomul se reface. După două tăieri de întinerire, mărul se lasă câțiva ani doar cu tăieri sanitare.
Tăierea merilor columnari
Merii columnari au puține ramuri laterale și rodesc pe ax. Tăierea este recomandată.
În primul an se scurtează toate ramurile laterale la doi muguri.
În al doilea an se taie ramurile la 30 cm.
În al treilea an se păstrează doar câteva ramuri puternice, scurtate la 35–40 cm.
În al patrulea an se elimină ramurile slabe.
În al cincilea an se scurtează vârful la 3 metri.
După aceea se face doar tăiere sanitară.
Greșeli frecvente
Tăierea haotică a axului principal duce la mai multe vârfuri concurente.
Lăsarea cioturilor îngreunează vindecarea.
Uneltele murdare sau tocite transmit boli și produc răni mari.
Raportul tăiere–rodire.
Dacă tai mult într-un an, pomul va răspunde prin creștere vegetativă, nu prin fructe. Mulți se sperie că pomul „nu mai face mere”. E normal. Tăierile puternice se compensează cu rodire slabă 1–2 ani, apoi pomul intră pe linie. De asta tăierile drastice se fac etapizat, nu dintr-o dată.
Momentul exact al zilei contează.
Ideal este să tai când temperatura e peste 0°C și stabilă, fără îngheț noaptea. Tăierile făcute dimineața, pe vreme uscată, se cicatrizează mai bine decât cele făcute pe umezeală sau înainte de ploaie.
Ordinea tăierilor schimbă rezultatul.
Întotdeauna începi de sus în jos. Dacă începi de jos, riști să lași ramuri superioare care vor domina coroana și vor umbri tot. Pomul trebuie să „vadă cerul” în interiorul coroanei.
Unghiul ramurii e mai important decât grosimea.
O ramură subțire, dar cu unghi larg față de trunchi, rodește mai repede decât una groasă, crescută vertical. De multe ori e mai eficient să îndoi o ramură decât să o tai. Un unghi de 60–70° față de ax este ideal pentru rod.
Nu toate „vlăstarele lacome” trebuie eliminate.
Dacă un lăstar vertical apare într-o zonă unde lipsește o ramură de schelet, poate fi păstrat și transformat prin scurtare și îndoire. Tăierea automată a tuturor vlăstarilor e o greșeală frecventă.
Rănile mari nu se ung imediat.
La tăieturi mari, de peste 3–4 cm, e bine să lași rana 1–2 ore să se aerisească, apoi să aplici masticul. Aplicarea imediată, pe lemn umed, favorizează uneori putrezirea sub strat.
Un pom netăiat nu e „natural”, e stresat.
Mulți evită tăierea din milă. În realitate, mărul netăiat îmbătrânește mai repede, face fructe mici și se îmbolnăvește mai des. Tăierea corectă reduce stresul, nu îl crește.
După tăiere, pomul cere hrană.
La 2–3 săptămâni după tăiere, un măr reacționează foarte bine la un aport ușor de azot sau compost bine descompus. Nu imediat. Nu mult. Doar cât să susțină pornirea vegetației.
Un pom spune singur dacă a fost tăiat bine.
Semnul corect este apariția lăstarilor uniform distribuiți, nu explozie de vlăstari într-un singur punct. Dacă vezi „mături” de lăstari verticali, tăierea a fost prea dură sau greșit poziționată.
Ce NU se taie niciodată primăvara la măr, indiferent de situație
Primăvara nu este momentul pentru tăieri radicale sau decizii luate din impuls. Oricât de neîngrijit ar părea un pom, sunt lucruri care nu se taie acum, pentru că efectele apar mai târziu, în producție slabă, boli sau dezechilibru al coroanei.
Ramurile principale de schelet, dacă sunt sănătoase și bine poziționate, nu se ating primăvara. Sunt coloana vertebrală a pomului. Tăierea lor în acest sezon produce un stres major și declanșează o explozie de lăstari verticali care vor consuma energia pomului ani la rând.
Nu se îndepărtează niciodată mai mult de o treime din coroană. Primăvara nu se „rade” mărul, indiferent cât de mult a fost lăsat în paragină. O astfel de tăiere îl împinge să crească lemn, nu fructe, și îl slăbește exact când are nevoie de forță pentru pornirea în vegetație.
Vârful pomilor tineri nu se taie fără un scop clar de formare. La meri sub patru-cinci ani, tăierea nejustificată a axului central duce la pierderea dominanței, apar mai multe vârfuri concurente și coroana devine greu de controlat.
Ramurile care au deja muguri de rod formați nu se taie primăvara. În acest moment, mugurii de floare sunt diferențiați. Orice ramură tăiată înseamnă producție pierdută. Corecțiile de rod se fac mai târziu sau în alte sezoane.
Nu se fac tăieri mari pe ramuri groase, vechi, atunci când vremea este rece, umedă sau instabilă. Rănile mari se cicatrizează greu primăvara devreme, iar riscul de infecții este crescut. Dacă nu este o urgență sanitară, aceste intervenții se amână.
Ramurile afectate de boli active nu se „corectează” primăvara prin tăieri estetice. Dacă există foc bacterian, cancere sau putregai avansat, fie se face o tăiere sanitară strictă până în lemn sănătos, fie intervenția se programează corect. Altfel, boala se răspândește.
Ramurile problematice ca poziție, dar sănătoase, nu se taie automat. Multe pot fi corectate prin îndoire și fixare. Primăvara este sezonul în care forma se poate regla fără foarfecă, iar tăierea trebuie să fie ultima soluție.
Nu se elimină ramuri doar pentru că par umbrite la început de sezon. Primăvara coroana nu este complet dezvoltată. Ce pare acum prea des poate fi perfect luminat în plină vegetație. Tăierile făcute pe impresie sunt greu de reparat.
Pomii slăbiți de iarnă sau afectați de îngheț nu se taie agresiv. Se așteaptă pornirea în vegetație, se observă ce ramuri sunt cu adevărat moarte și abia apoi se intervine. Tăierea grăbită poate elimina ramuri care încă aveau șanse să se refacă.
Tăierea nu este o lucrare complicată, dar cere atenție. La pomii tineri formează viitorul. La cei maturi susține producția. La cei bătrâni prelungește viața. Dacă respecți pașii și nu te grăbești, mărul răspunde corect.
