Matei nu mai fusese în sat de aproape doi ani.
Viața din oraș îl prinsese în vârtejul ei: muncă, facturi, drumuri lungi și zile care treceau fără să-ți dai seama. Îi suna uneori pe părinți, dar de fiecare dată primea același răspuns: — „Suntem bine, mamă… să nu-ți faci griji.” Într-o dimineață însă, telefonul a sunat altfel. Era nea Dumitru, vecinul lor. Vocea lui era…
