Dacă vrei un pom care intră repede pe rod, rezistă la condițiile din curtea ta și poartă soiul care îți place, trebuie să știi să altoiești. Altoirea nu este truc de laborator. Este o tehnică agricolă foarte veche, explicabilă clar și aplicabilă în orice grădină, dacă respecți câteva reguli tehnice.
Ce este altoirea și ce se întâmplă de fapt în pom
Altoirea înseamnă să unești o parte dintr un pom cu alt pom, astfel încât cele două plante să formeze un singur organism. Partea de jos se numește portaltoi. De obicei este un pom sălbatic, un soi foarte rezistent sau un puiet crescut special pentru asta. Partea de sus se numește altoi și este bucata de ramură sau mugure din soiul pe care îl dorești.
Legătura reală dintre ele o face cambiu. Cambiul este un strat foarte subțire de celule active, aflat între lemn și scoarță. Când tai ramura, se vede ca o zonă subțire, umedă, vie, între lemnul tare și coaja mai groasă. La altoire, scopul tău principal este să pui cambiu pe cambiu, adică stratul viu al portaltoiului lipit de stratul viu al altoiului.
După ce legi bine și protejezi zona, pomul începe să vindece rana. Celulele cambiale se înmulțesc puternic și formează o masă de țesut nou numită calus. Calusul de pe portaltoi se unește cu cel de pe altoi, iar din acest pod viu se formează vase noi de lemn și liber prin care încep să circule apa și substanțele nutritive. Din momentul în care legătura vasculară este completă, altoiul devine practic partea aeriană a pomului, iar portaltoiul rămâne baza cu rădăcină.
De ce să altoiești și de ce merită efortul
Altoirea îți permite să faci lucruri pe care nu le obții dacă semeni pur și simplu sâmburi sau semințe.
Poți scurta puternic perioada până la prima recoltă. Un pom crescut din sâmbure sau semință poate da rod abia după 6–10 ani, uneori chiar mai târziu. Dacă altoiești un soi bun pe un puiet de 2–3 ani sau pe un pom matur, poți avea fructe în 2–3 ani, uneori chiar mai repede.
Poți schimba soiul pe un pom care nu îți place. Ai un măr care face mere acre, făinoase sau fără gust. Trunchiul este sănătos, coroana viguroasă, dar soiul nu te interesează. Prin altoire poți tăia coroana și poți forma alta, cu un soi nou, pe același portaltoi. Salvezi ani de creștere și rădăcina formată.
Poți aduce soiuri valoroase în condiții mai dificile. Unele soiuri sudice nu rezistă bine în zone reci dacă sunt plantate direct pe rădăcina lor. Dacă le altoiești pe un portaltoi rustic și foarte rezistent la îngheț, ai șanse mai mari să le păstrezi în viață și să obții recoltă.
Poți economisi spațiu. Pe un singur pom de măr poți avea 3–4 soiuri. Pe un prun sălbatic poți avea prun, corcoduș, uneori chiar cais. Într o grădină mică, asta înseamnă varietate fără să plantezi zeci de pomi.
Poți repara daune grave. Dacă iepurii, șoarecii sau soarele au distrus coaja trunchiului, poți folosi altoirea în punte sau alte tehnici de salvare. Portaltoiul rămâne, iar tu refaci circulația sevei prin altoi plantați strategic peste zona afectată.
Portaltoiul. Baza pomului și criterii de alegere
Portaltoiul este partea inferioară a viitorului pom, cu rădăcină. El decide cât de mare va fi pomul, cât de bine suportă frigul, seceta, excesul de umiditate, tipul de sol, durata de viață și chiar intrarea pe rod.
Un portaltoi bun trebuie să fie sănătos, fără urme de ciuperci, putregai, cancere sau atacuri grave de dăunători. Rădăcina trebuie să fie bine dezvoltată, cu multe rădăcini mijlocii și subțiri, nu doar cu una sau două rădăcini groase și puține laterale. Tulpina trebuie să fie dreaptă, cu scoarță curată.
În funcție de cum se obține, portaltoii pot fi generativi și vegetativi. Generativ înseamnă crescut din sâmbure sau semințe. Sunt portaltoii clasici, foarte viguroși, cu rădăcini adânci și pomi mari, de lungă durată. Vegetativ înseamnă portaltoi clonali, obținuți prin marcotaj sau butășire. Aceștia sunt de obicei semi pitici sau pitici, cu pomi mai mici, care intră repede pe rod și sunt mai ușor de întreținut, dar au nevoie de sol bun și uneori de susținere.
Un exemplu clasic la măr. Portaltoii din sămânță de Antonovka sau alte soiuri rustice dau pomi viguroși, înalți, care trăiesc mult și au rădăcini adânci. Portaltoii clonali de tip M9, M26, MM106 și alții dau pomi mai mici sau semi pitici, cu intrare pe rod timpurie, dar cu pretenții mai mari la sol și apă.
La păr, portaltoii generativi de păr de pădure sau de soiuri rustice dau pomi viguroși și rezistenți la ger. Portaltoii de gutui dau pomi mai mici, productivi, dar sensibili la sol greu și rece. În sol alcalin sau în zone cu ierni dure, combinația păr pe gutui poate avea compatibilitate parțială, cu uscare treptată de altoi după câțiva ani. În aceste cazuri se folosește uneori o verigă intermediar, dar asta este deja un nivel avansat.
La prun, portaltoii frecvenți sunt corcodușul și prunii sălbatici locali. Sunt foarte adaptați, rezistenți și prind ușor altoiul. La cireș și vișin, portaltoii pot fi vișini sălbatici, antyp sau selecții locale rezistente. La cais, portaltoiul clasic este caisul din sâmbure, dar în zonele reci se folosește des corcodușul sau prunul rustic.
Altoiul. De unde îl iei și cum îl pregătești
Altoiul este bucata de ramură sau mugure din soiul pe care îl dorești. Toată partea aeriană a viitorului pom se va comporta ca acest soi. Deci alegi altoiul doar de pe pomi care au dovedit deja că merită. Fructe gustoase, sănătoase, productive, fără boli grave.
Lemnul pentru altoi trebuie să fie anual sau bienal, bine maturat, cu scoarță netedă, muguri bine formați și fără urme de boală. Nu iei vârfuri foarte verzi, nici porțiuni bătrâne foarte groase. Ideal sunt lăstarii de un an, crescuți în lumină, nu complet umbriți, cu grosime apropiată de un creion.
Perioada de recoltare a lăstarilor pentru altoi diferă de metoda de altoire. Pentru altoirile de primăvară la desfacerea sevei și pentru altoirile de iarnă la masă, ramurile de altoi se taie toamna târziu, după căderea frunzelor, dar înainte de gerurile puternice. Se păstrează peste iarnă în nisip umed, în pivniță rece sau în compartimentul pentru legume al frigiderului, învelite în material umed și protejate de uscare.
Dacă nu ai reușit să tai toamna, poți recolta altoiul la sfârșit de iarnă, înainte ca mugurii să înceapă să se umfle. Pentru altoirea în ochi dormind vara, bucățile de lăstar se recoltează chiar înainte de altoire, în ziua lucrării, din zone unde lemnul este deja matur la bază și mugurii sunt bine formați.
Compatibilitatea între portaltoi și altoi
Regula de bază este simplă. Se altoiește similar pe similar. Adică speciile înrudite sunt compatibile, cele îndepărtate nu.
Cel mai sigur lucrezi în interiorul aceleiași specii. Măr pe măr, păr pe păr, prun pe prun, vișin pe vișin. Aici procentul de prindere este cel mai mare, creșterea este echilibrată și nu apar, de obicei, probleme de compatibilitate întârziată.
Urmează altoirile între specii apropiate din același gen sau din genuri foarte apropiate. Prun pe corcoduș, vișin pe cireș, vișin tufiș sau pe antyp, uneori cais pe corcoduș, prun, uneori prun pe ghimpe. La semințoase, combinația clasică este păr pe gutui. De asemenea, se pot face uneori altoiri de păr pe măr sau pe scoruş. Aici compatibilitatea poate fi completă sau parțială. La unele combinații, pomul crește normal ani buni și apoi începe să se slăbească la zona de altoire.
Cele mai dificile sunt altoirile între genuri mai îndepărtate. De exemplu măr și păr pe scoruş sau pe aronie, combinații de rărișoare cu măr sau cu alți arbuști. Astfel de altoiri sunt mai degrabă de încercare sau pentru forme decorative, nu pentru producție serioasă de fructe.
Experiența practică a arătat câteva combinații foarte stabile. Pentru sâmburoase, corcodușul este un portaltoi excelent. Prunii altoiți pe corcoduș prind bine, rezistă și rod abundent. Vișinul se simte bine pe vișin sălbatic sau pe antyp, iar în zone reci se folosesc selecții locale adaptate. Caisul merge cel mai sigur pe portaltoi de cais sau de zarzar, iar în zone dificile pe corcoduș sau prun tolerant, cu atenție la compatibilitate.
La semințoase, mărul se altoiește cel mai sigur pe măr. Portaltoii din semințe de soiuri rustice, tip Antonovka, dau pomi viguroși și rezistenți. Portaltoii clonali, de la semi viguros până la pitic, controlează înălțimea și precocitatea. Părul se altoiește cel mai sigur pe portaltoi de păr. Pe gutui se obțin pomi mai mici, ușor de întreținut, dar trebuie să ții cont de sol și de climat.
Ce fel de portaltoi alegi în funcție de obiectiv
Dacă vrei pomi mari, umbroși, de lungă durată, care să reziste și în sol mai greu și mai secetos, alegi portaltoi viguroși din semințe. Piatră mai adâncă, rădăcini puternice, dar intrare mai târzie pe rod și coroane grele, greu de tăiat.
Dacă vrei livadă intensivă, pomi ușor de cules, coroană joasă și producție mare pe unitatea de suprafață, alegi portaltoi semi pitici sau pitici. Aici ai nevoie de sol bine lucrat, de apă disponibilă, de susținere cu spalier sau țăruși, dar primești roade repede și lucrezi ușor în pom.
În grădina de lângă casă, combinația optimă este adesea un portaltoi semi viguros. Pomul nu devine nici copac uriaș, nici foarte fragil. Intră relativ repede pe rod, nu are nevoie mereu de spalier și suportă ceva stres de sol și apă.
Reguli tehnice esențiale la orice altoire
Poți alege orice metodă de altoire, dar fără câteva reguli de bază nu ai șanse mari de reușită.
Portaltoiul și altoiul trebuie să fie în faza fiziologică potrivită. La altoirile de primăvară, portaltoiul este de obicei în fază de creștere a sevei, iar altoiul este încă în repaus, cu mugurii nedeschiși. La altoirea în ochi dormind vara, portaltoiul este în creștere, iar mugurele folosit este matur, dar încă nu a pornit.
Lama trebuie să fie foarte bine ascuțită și curată. Tăieturile trebuie să fie netede, fără zdrențuiri. Orice zdrențuire înseamnă țesut mort, risc de infecție și contact slab între cambii.
Contactul cambial trebuie să fie maxim. Dacă diametrele sunt egale, pui perfect față în față cele două secțiuni. Dacă diametrele diferă, aliniez cel puțin pe o parte inelele de cambiu, astfel încât să se suprapună o zonă cât mai lungă.
Zona de altoire trebuie fixată strâns. Se folosesc benzi speciale, folii elastice sau materiale care țin părțile lipite fără să taie în scoarță. Scopul este să nu existe joc, să nu intre aer și să nu se usuce suprafața de contact.
Tăieturile descoperite se protejează cu mastic sau cu alt material etanș. Asta protejează de deshidratare și de infecții. De obicei ungi zona expusă de lemn și scoarță, nu peste bandajul care comprimă.
După altoire, protejezi pomul. La altoirile de primăvară, feresti zona de vânt puternic și de soare direct excesiv. La bordurile de salvare, uneori se folosește umbrire provizorie. La altoirile de iarnă la masă, pomii se păstrează un timp în spațiu controlat pentru calusare, apoi se plantează.
Când și pe ce altoiești în mod practic
În grădinăritul obișnuit, cele mai folosite perioade sunt primăvara și sfârșitul verii.
Primăvara se aplică cel mai des altoirea prin despicătură, copulația simplă sau ameliorată, altoirea sub scoarță. Se folosesc ramuri de altoi păstrate peste iarnă. Portaltoiul poate fi un pom matur la care vrei să schimbi coroana, un puiet de 2–3 ani sau o dărăcitură pe care vrei să o transformi.
Vara, în iulie august, se practică în special altoirea în ochi dormind. Se ia un mugure cu un mic scut de scoarță și se introduce într o tăietură în forma de T sau într un buzunar de scoarță. Portaltoiul este în flux de sevă, scoarța se desprinde ușor, iar ochiul se prinde, rămânând să pornească în primăvara următoare.
La pomii vârstnici, dacă vrei să schimbi total soiul, nu tai tot copacul dintr o dată. Lucrezi pe etape. Într un an altoiești o parte din ramurile scheletice, la diametre potrivite. În anii următori continui, astfel încât să menții o parte din frunziș pentru a hrăni rădăcina și să nu șochezi pomul.
Greșeli frecvente și cum le eviți
Cele mai multe insuccese vin din trei cauze. Compatibilitate slabă, tehnică de tăiere și legare greșită, material vegetal prost.
Dacă altoiești specii și soiuri care nu se suportă, procentul de prindere va fi mic chiar dacă lucrezi corect. De aceea este important să pornești cu combinații clasice, verificate în zonă. Măr pe măr, prun pe corcoduș, vișin pe vișin sau antyp, păr pe păr sau pe gutui unde solul permite, cais pe cais sau corcoduș, în funcție de climat.
Dacă tăieturile sunt strâmbe, scurte, cu muchii zdrențuite, nu vei avea contact bun de cambiu. Este mai bine să exersezi pe crengi aruncate decât să strici direct pe pomi. Lungimea tăieturii la copulație se face de regulă de 3–4 ori mai mare decât diametrul ramurii, ca să ai o suprafață mare de contact.
Legarea trebuie să fie fermă, dar nu brutală. Dacă strângi prea tare cu un material rigid, tai scoarța și oprești circulația sevei. Dacă strângi prea slab, altoiul se mișcă, cambiumul se desprinde și se usucă. Benzile elastice speciale pentru altoire sau folia parafinată rezolvă bine această problemă.
Materialul vegetal bolnav sau foarte bătrân, atât la portaltoi cât și la altoi, reduce mult șansele de reușită. Un pom cu cancre, cu răniri vechi mari, cu scoarță crăpată și uscată, nu va calusa bine. Un altoi din ramuri cu ciuperci, cu scoarță pătată sau uscată va aduce boala în noul pom și nu va lega bine.
Altoirea nu este magie, este biologie aplicată. Dacă înțelegi ce se întâmplă în zona de cambiu, ce rol are portaltoiul, ce vrei de la altoi și respecți câteva principii simple, poți transforma complet structura și valoarea unei grădini. Iar primul pas este să alegi o combinație corectă portaltoi–altoi, să îți pregătești un cuțit foarte bine ascuțit și să exersezi câteva tăieturi până îți iese un contact perfect de cambiu. Apoi totul devine, încet, o chestiune de rutină.
