În cămara de la țară, unde munca de-o vară se adună ca o comoară, totul miroase a tradiție și drag de gospodărie. Acolo, printre rafturi bine aranjate și borcane colorate, găsești rodul pământului, păstrat cu grijă pentru zilele lungi de iarnă. E ca și cum fiecare borcan spune o poveste, una cu miros de dulcețuri, murături și siropuri de vis.
De cum treci pragul cămării, te întâmpină aromele amestecate ale bunătăților pregătite cu migală. Dulceața, făcută după rețete învățate de la bunici, parcă îți șoptește despre zilele calde de vară, când fructele erau adunate din grădină, coapte de soarele blând. Siropul, dulce și parfumat, îți amintește de copilăria când fiecare strop era un mic răsfăț.
Și nu-i doar dulce acolo! Printre borcanele colorate, îți fac cu ochiul fasolea și verdeața, gata să completeze orice ciorbă fierbinte într-o zi rece de iarnă. Bureții, puși în saramură sau marinați, așteaptă să însoțească o friptură bună, iar bulionul și sucul de roșii sunt pregătite să aducă savoarea verii în orice tocăniță sau sos.
Dar ce cămară ar fi fără câte un colț dedicat bunătăților speciale? Murăturile, acele adevărate vedete ale mesei de sărbătoare, își așteaptă rândul să completeze o friptură suculentă, iar compoturile, asezonate cu grijă, sunt ca o aducere aminte a fructelor coapte de vară.
Și dacă tot vorbim de bunătăți, cum să lipsească din poveste și ceva „de veselie”? În beci, alături de cămara plină, rachiul și vișinata sunt pregătite pentru serile de iarnă, când frigul de afară cere o îmbucătură de cald și o gură de tărie. Iar vinul tulburel, proaspăt și plin de viață, e acolo să înveselească mesele de sărbătoare, cu povestiri de peste an.
Așa stau lucrurile în cămara de la țară. E rodul muncii și dragostei pentru pământ și tradiție, o adevărată comoară de gusturi și amintiri, păstrată cu sfințenie an de an. Și, Doamne ajută, să avem sănătate, căci bunătățile sunt pregătite, doar să fie cine să se bucure de ele!
Și-acum, dragilor, dacă o fi să-mi spuneți că am dat-o-n versuri pe seama cămării, zău de mă supăr! Că uite, îmi place să povestesc așa, cu rimă și voie bună, căci de critică nu mă tem. Ce-i frumos și muncit, se spune în orice fel îți vine la inimă!
In cămara de la tară,este munca mea de-o vară!
Din grădină adunate și la conserve băgate.
Cu rețete minunate,de la bunici invătate.
In cămară am pus de toate,să avem pe săturate.
Avem sirop și dulceată,fasolica și verdeată,
Bureți puși în saramură, marinați pentru friptură,
Suc de roșii,bulion, avem pentru un sezon
Si la beci avem o tura,murături pentru friptură
Și compot asezonat,bune toate de măncat!
Rachiu bun și visinată,cănd e frig îl vrei indată
Vin bun,acum tulburel,să te veselești nițel.
Dă-ne Doamne sănătate că să le măncan pe toate!
Dragilor,am o dambla,scriu in versuri uite-asa,
Critici de o să primesc,zău eu nu mă sinchisesc!