Această boală a fost semnalată la sfârşitul secolului trecut pe viţa de vie iar la noi în 1928, Tr. Săvulescu o descrie la măr.
Simptome. La baza plantelor sau la baza butaşilor de crizanteme, dalie, muşcată, trandafir sau begonie, apar tumori de diferite dimensiuni. Ţesuturile plantelor prezintă o proliferare rapidă şi haotică a celulelor care dau naştere la tumori ce au iniţial o consistenţă buretoasă apoi devin tari, se lignifică. La dalii, după 3-6 săptămâni, tumorile crapă şi prin leziuni pot pătrunde ciupercile saprofite de sol ce putrezesc ţesuturile.
La muşcată, tumorile se formează la baza tulpinii sau a butaşilor şi au aspect mamelonat (fig. 142).
La trandafir, tumorile pot apărea pe rădăcini, la colet sau chiar pe tulpini în plantaţiile mai bătrâne. Prezenţa tumorilor pe rădăcini şi colet afectează doar în mică măsură vigurozitatea plantelor.
La begonii tumorile de la colet sau de pe rădăcini sunt mici, cât bobul de mazăre sau cât o nucă, au suprafaţa neregulată şi culoare brun-gălbuie.
Agentul patogen şi epidemiologie – Agrobacterium radiobacter pv. tumefaciens (Smith and Townsend) Kerr, Young and Panagopoulos, fam. Rhizobiaceae, ord. Eubacteriales, Div. Bacteria.
Bacteria are forma unui bastonaş şi prezintă un cil polar. Ea se dezvoltă la temperatura optimă de 25-30oC rezistând în solurile umede şi grele, în resturile organice atacate, în tumorile desprinse de pe plante, timp îndelungat, de la 5 luni până la 2 ani. Această bacterie are un cerc larg de plante gazdă, de la specii pomicole, plante erbacee, plante floricole etc. aşa încât solul o dată infectat devine de nefolosit pentru foarte multe specii, exceptând plantele din Graminaceae.
Prevenire şi combatere. Se recomandă dezinfecţia termică sau chimică a solului folosit în sere şi solarii precum şi a uneltelor folosite la lucrările de întreţinere. În plantaţiile mamă din care se iau organe de înmulţire vegetativă se vor face controale pentru depistarea şi eliminarea plantelor bolnave.
Cercetările efectuate în domeniul combaterii biologice au scos în evidenţă existenţa unei tulpini nepatogene a acestei bacterii – tulpina K-84 care este folosită sub formă de suspensie. Organele de înmulţire vegetativă se tratează prin imersie în această suspensie înainte de plantare.
