Alunul (Corylus avellana) este un arbust fructifer ce creste spontan, la marginea padurilor de foioase. Acesta este raspandit in toate zonele geografice ale tarii, dar prefera zona dealurilor. Se prezinta sub forma de arbust (tufis) si poate atinge 5 metri inaltime. Frunzele sunt ovale, lung petiolate. Florile au o forma caracteristica, denumite popular ”matisori”. Fructul este o achena. Alunele sunt considerate bombe nutritive. Acestea contin: grasimi, vitaminte (B, E, A) ,calciu, fosfor, magneziu, potasiu, fier, cupru, sulf, sodiu, zinc, proteine.
Particularitati de crestere si fructificare:
Sistemul radicular este bine dezvoltat in lateral, dar in primii ani de la plantare radacinile cresc lent si nu patrund prea adanc in sol. Arbustul formeaza micorize. Coroana este globuloasa si deasa. Aceasta poate ajunge la 3-5 m inaltime si formeaza 15-20 ramificatii ce pornesc din zona coletului. Alunul formeaza cinci subtipuri de muguri:
- Muguri vegetativi: acestia sunt plasati la baza ramurilor, pe drajoni si pe lastarii lacomi;
- Mugurii micsti unisexuati femeiesti: situati in partea superioara a ramurilor anuale. Din acestia se vor forma inflorescentele femeiesti;
- Mugurii micsti din care se va forma un lastar ce are in varf un amentii (inflorecentele barbatesti) si 2-3 muguri femeiesti la baza;
- Muguri amenti: din care se formeaza inflorecentele barbatesti;
- Muguri adventivi: acestia sunt situati pe ramurile multianuale si pe radacina. Acestia sunt acoperiti de scoarta;
Alunul formeaza doua tipuri de flori. Cele mascule sunt grupate in inflorescente denumite amenti. Fiecare ament cuprintre intre 130 si 160 de flori. Florile femeiesti sunt grupate cate 4-16 in inflorescente de tip glomerul. Fructul este o achena monocarpica, denumita si pseudonuca.
Cerintele fata de clima si sol:
Alunul are cerinte reduse fata de temperatura. Este destul de rezistent la ger. In faza de repaus vegetativ rezista la temperaturi de – 30 grade Celsius. Florile sunt afectate de temperaturi de – 5 grade Celsius. Iernile lungi si aspre sunt favorabile pentru cultura alunului. Arbustul are pretentii medii fata de lumina. Zonele cu insolatie puternica nu sunt favorabile pentru alun. Valorifica bine terenurile cu expozitie nordica. Se dezvolta bine in zonele unde cad anual 700-1000 mm. Daca necesarul de apa nu este asigurat din precipitatii, este necesara aplicarea irigatilor. Arbustul valorifica bine solurile fertile, aluviale sau cu o fertilitate medie. Nu suporta stagnarea apei in sol, acesta determinand asfixierea radacinilor.
Pregatirea terenului:
Se aleg terenuri care nu sunt in bataia directa a soarelui, deoarece alunul nu suporta insolatia puternica. Arbustul reuseste in toate zonele geografice ale tarii, dar cele mai bune rezultate se obtin in zonele de deal. Polenizarea alunului este anemofila, din aceasta cauza randurile se vor amplasa pe directie vantului predominant. Alunul nu este pretentios fata de planta premergatoare. Se poate planta dupa orice pom sau arbust, fara sa fie afectat de bolile acestora. Datorita acestui fapt terenul se poate pregati cu 1-2 saptamani inainte de plantare.
Operatiunea incepe prin eliminarea tuturor plantelor si resturilor vegetale de pe parcela. Daca terenul este puternic infestat cu buruieni, se pot aplica erbicide totale: Roundup Classic, Roundup Energy. Fertilizarea de baza se face cu 40 t/ha gunoi de grajd si 400-500 kg insamant complex NPK. Terenul se lucreaza la adancimea de 60 cm, pentru a decompacta straturile profunde ale solului. Daca nu aveti posibilitatea de a lucra solul in profunzime, terenul se va sapa la adancimea normala (20-30 cm), dar gropile de plantare vor fi mai mari.
Plantarea:
Perioada optima de plantare este toamna. Astfel, precipitatiile din toamna ajuta la prinderea pomilor, iar lunga perioada de repaus din timpul iernii ajuta la acomodarea arbustilor cu noile conditii de mediu. Radacinile alunului se deshidrateaza usor. Daca puietii au fost transportati pe o distanta mare, radacinile se introduc intr-un vas cu apa pentru a se rehidrata. Inainte de plantare ranile de pe radacini se elimina prin taiere. Aceasta operatiune este denumita fasonare si are ca scop mentinerea unui sistem radicular cat mai sanatos. Pentru a mentine umiditatea in jurul radacinilor acestea se introduc intr-un amestec format din pamant galben, balega de vaca si apa.
Dupa lucrarile de pregatire a materialului de plantat, urmeaza realizarea gropii. Aceasta se sapa cu 2-3 zile inainte de plantare sau chiar in aceeasi zi. Se recomanda urmatoare schema de plantare: 6 metri distanta intre randuri si 4-5 m distanta intre puieti pe rand. Alunul este o specie autosterila. Din acest motiv, in parcela se vor planta 2-3 soiuri diferite. Pentru a realiza o plantare de precizie, pe teren se marcheaza locul de plantare al arbustilor.
Daca terenul s-a lucrat corespunzator (desfundat la 60 cm), gropile trebuie sa aiba urmatoarele dimensiuni: 50 x 50 x 50 cm. In cazul in care terenul s-a lucrat superficial (20-30 cm), dimensiunile gropilor trebuie fie cat mai mari ( 100 x 100 x 80 cm). La baza gropii se poate introduce un amestec format din pamant reavan si gunoi de grajd bine fermentat. Puietii se introduc in sol, astfel incat toate radacinile sa fie acoperite bine cu pamant. La plantare trebuie sa se asigure un contact strans intre radacini si sol. Dupa plantare fiecare arbust se uda cu 10-15 litri de apa. Udare se repeta de 5-6 ori in primul an de la plantare. Pentru a evita pierderile cauzate de animale si de rozatoare, puietii se invelesc cu materiale de protectie.
Lucrarile de intretinere:
Una din cele mai importante lucrari de intretinere este reprezentata de taieri. In cazul alunului aceste operatiuni sunt destul de simple. De cele mai multe ori taierile au rolul de a dirija cresterile naturale ale arbustului. Astfel coroana se mentine sub forma de tufa. In primul an de vegetatie alunul are o crestere lenta, din acest motiv taierile se vor efectua incepand din al doilea an de vegetatie. Aceste operatiuni se vor efectua in perioada de repaus vegetativ (ianuarie-februarie). In anul al doilea se aleg maxim 10 ramuri principale. Acestea trebuie sa fie crescute uniform si sa nu se umbreasca reciproc. Alunul formeaza foarte multi drajoni. Acestia se vor elimina, deoarece consuma resursele necesare pentru fructificare. In anul al treilea coroana se mentine aerisita. Daca este nevoie o parte din ramurile principale se elimina. In principal alunul isi formeaza singur coroana, dar trebuie intervenit anual pentru a evita aglomerarea ei. Taierile din anul urmator trebuie sa elimine drajonii, ramurile uscate sau cele bolnave. Dupa ce pomul a ajuns la capacitatea maxima de productie ( dupa 6 ani de livada) taierile vor urmarii normarea incarcaturii de rod sau (daca e cazul) stimularea fructificarii prin eliminarea lastarilor cu varsta de un an. Cand cresterile vegetative se reduc, trebuie aplicate taieri de reintinerire. Treptat ramurile principale se scurteaza cu 40 % sau se elimina. Acestea vor fi inlocuite cu lastari crescuti la baza coaronei. Ranile mai mari de 4-5 cm se vor acoperi cu Mastic Arbokol.
Intretinerea solul din livada se poate face in mai multe moduri. Solul trebuie pregatit astfel incat lucrarile de ingrijire sa se realizeze cat mai usor. Intervalul dintre randuri se poate lucra la adancimea de 10-12 cm sau se poate erbicida. Se pot folosi urmatoarele erbicide: Centurion, Agil, Fusilade Forte, Pantera, Leopard. Intervalul dintre randuri se poarte cultiva cu ierburi perene. Acestea se cosesc periodic si folosesc ca mulci. Stratul de mulci mentine o stare fitosanitara buna, impiedica dezvoltarea buruienilor, conserva apa din sol si reduce numarul lucrarilor de intretinere.
Sistemul radicular al arbustului nu patrunde in profunzime. Majoritatea radacinilor se gasesc la adancimea de 50-60 cm. Din aceasta cauza, alunul poate fi afectat de seceta. In zonele in care nu se inregistreaza minim 700 mm precipitatii pe an, aplicarea irigatiilor este obligatorie. Udarile se realizeaza la nevoie cu norme de 400-500 metri cubi/ ha/ udare. Se poate utiliza cu succes sistemul de irigare prin picurare.
Fertilizarea suplimentara este necesara pentru ca arbustul sa atinga potentialul de productie. In cazul alunului, fertilizarea organica are o mare importanta, datorita faptului ca pe radacinile sale se formeaza micorize. Acestea nu functioneaza normal decat pe soluri cu materie organica, aerate si afanate. O data la 3 ani se aplica 20-30 t/ ha gunoi de grajd. Fertilizarea chimica se realizeaza anual, se aplica 300-400 kg ingrasamant complex NPK, impartit in trei doze egale pe parcursul anului. In cazul plantatilor tinere ingrasamintele se aplica localizat de-a lungul randului de arbusti. Pentru a acoperi necesarul de microelemente se aplica fertilizari foliare. Se pot folosi urmatoarele produse: Cropmax, Amalgerol, BlackJak, Terra-Sorb, Raykat Engorde, Florone.
In cazul plantatiilor comerciale sanatatea alunilor este foarte importanta. Totusi, in conditiile din Romania alunul nu este puternic afectat de boli si daunatori. Cele mai importante boli sunt: Bacterioza alunului, Gleosporioza si Fainarea, Monilioza. Dintre daunatori amintim: Gargarita alunelor si viermele alunelor. Pentru mai multe informatii despre bolile si daunatorii alunui . Pentru a distruge focare de infectie din livada, dupa recoltare, toate frunzele si resturile vegetale se aduna si se ard. Din acest moment alunul se pregateste pentru repausul vegetativ. In acesta perioada (de repaus) se recomada aplicarea a doua tratamente pe baza de cupru. Primul se aplica imediat dupa recoltare, iar cel de-al doilea se aplica inainte ca pomul sa porteasca in vegetatie (luna martie).
Recoltarea
Recoltarea se face cand fructele au ajuns la maturitate deplina. Acest moment este de semnalat de: culoarea cicolatie-roscata a fructelor, stratul dintre coaja si samanta este uscat, miezul este dulce, iar fructele se desfac usor din invelusul de sustinere (involucru). Recoltarea se poate face manual prin scuturarea arbustului si adunarea fructelor de pe jos sau prin ”culegerea” fructelelor. Daca alunele au fost recoltate cu tot cu invelis (involucru) acesta se va elimina imediat dupa recoltare. Pentru a putea fi pastrate in conditii optime, fructele trebuie uscate. Se aseaza in straturi subtiri si se expun 4-6 zile la soare. Daca alunele au fost uscate corespunzator, se pot pastra timp de 1 an in camere bine aerisite.
Soiuri de alun recomandate pentru conditiile pedoclimatice din Romania
Soiuri de alun: Valcea 22
Soi romanesc, cu plante de vigoare mica, cu multi drajoni. Se conduce mai dificil cu monotulpina. Infloreste timpuriu (ianuarie-februarie) si este protogin – homogam. Fructul este mare (3,5–4,0 g), cu forma rotund-compresata, de culoare maroniu-deschis. Miezul are un randament de 48%. Maturarea se produce in decada a I-a a lunii septembrie. Este precoce si este productiv, fructele sunt destinate consumului direct, este rezistent la ger si la boli. Se recomanda in toate zonele tarii, dar cu aport de umiditate prin irigare. Anual se inmulteste la nivelul a 2.500-3.000 de plante, echivalentul a 3,5-5,0 ha.
Soiuri de alun: Tonda Gentile delle Langhe
Soi de origine italiana, de vigoare medie. Se conduce usor cu monotulpina, dar face multi drajoni. Infloreste timpuriu (ianuarie-februarie) si este de tip protandra. Soiul este precoce, foarte productiv si rodeste an de an. Fructul este mediu spre mic (2,3 g), de forma rotunda. Miezul are un randament de 49%. Maturarea fructelor este timpurie, incepand cu decada a II-a a lunii august. Este sensibil la bolile Botrytis si Eriophydae. Este considerat cel mai valoros soi pentru industria de ciocolata. Se poate cultiva in zonele cu ierni mai putin geroase. Actualmente se inmulteste in cantitate de 2.000-2.500 plante/an cu care se pot infiinta 3,0 – 6,0 ha plantatii intensive, in conditii de irigare.
Soiuri de alun: Uriase de Halle
Soi cu origine necunoscuta, de vigoare mare, port erect si putini drajoni. Se conduce usor cu monotulpina. Inflorirea este tardiva (martie) si este de tip homogama spre protandra. Soiul este precoce si rodeste bine si constant. Fructul este mare (3,6 g), de forma subovoidala, alungita. Randamentul in miez este de 48-49%. Maturitatea fructelor se produce in decada a III-a a lunii septembrie. Prezinta rezistenta ridicata la bacterioza si alte boli. Este rustic si rezistent la temperaturile scazute din iarna. Soiul este recomandat pentru cultura in zonele cu clima continentala, in majoritatea arealelor favorabile alunului, cu irigare. Se inmulteste prin marcotaj in cantitate de 2.000-2.500 plante/an, necesarul pentru realizarea a 3,0-6,0 ha plantatii intensive/an.
Soiuri de alun: Cozia
Soi de origine romaneasca, cu plante de vigoare medie Prezinta un numar mediu de drajoni/planta. Se poate conduce usor cu monotulpina. Infloreste destul de timpuriu (ianuarie-februarie) si este de tip protogina. Este precoce, produce mult si constant. Fructul este mare sau foarte mare, de forma rotund – compresata. Miezul are randament de 46,1%. Maturarea fructelor are loc in decada I-a a lunii septembrie. Are rezistenta buna la temperaturile scazute din iarna si este rezistent la bacterioza si alte boli. Productia ridicata, fructele mari si calitatea acestora, il recomanda pentru plantatiile din zonele mai sudice si vestice, in conditii de irigare daca precipitatiile anuale de situeaza sub 700 mm. Se inmulteste in cantitati relative reduse (700-1.500 plante/an), echivaland cu 1-2 ha plantatii intensive.
Soiuri de alun: Romavel
Soi de origine romaneasca, cu plante de vigoare mare. Infloreste tardiv (finele lunii februarie-inceputul lunii martie) si este de tip homogam. Intra rapid in fructificare, rodeste foarte bine si constant. Fructul este de marime medie spre mica (2,8 g), de forma rotund compresata. Randamentul in miez este de 49,51%. Maturarea fructelor este timpurie, in decada a II-a a lunii august. Soiul este rezistent la ger, la bacterioza si paianjenul alunului. Soiul este recomandat pentru toate zonele favorabile de cultura, in conditii de irigare. Se inmulteste anual in cantitate de 1.500-2.000 plante, corespunzator infiintarii a 2-3 ha plantatii intensive.
Soiuri de alun: Arutela
Soi noi de origine romaneasca, cu plante de vigoare mare cu numar mediu de drajoni si usor de condus cu monotulpina. Infloreste timpuriu (finele lunii ianuarie – inceputul lunii februarie) si este de tip homogama. Este precoce, productiv, cu constanta in fructificare. Fructul este mic (2,3 g) de forma globuloasa. Exocarpul de grosime medie, dar care se sparge usor. Randamentul in miez este de 50,0%. Este rezistent la boli, dar prefera zonele mai calde din sud, unde da bune rezultate in conditii de irigare. Se inmulteste destul de putin 200-600 plante /an, insa poate fi extins.
Soiuri de alun: Uriase de Valcea
Soi de origine romaneasca, de vigoare medie, cu port etalat si putini drajoni. Se poate conduce usor cu monotulpina. Infloreste in perioada mijlocie (februarie-martie) si este de tip homogama cu tendinta spre protandrie. Soiul este foarte productiv si produce constant. Fructul este foarte mare comparativ cu toate soiurile straine (4,9g). Randamentul in miez este de 48,5%. Maturarea se produce in decada I-a a lunii septembrie. Este rezisten la ger si boli, foarte productiv, cu fructe aspectuoase. Se recomanda la inmultire in zonele favorabile de cultura a alunului, in conditii de irigare. Se inmulteste in cantitati reduse, numai prin altoire (100-200 plante/an).
Soiuri de alun: Ennis
Soi de origine din SUA, cu plante de vigoare mare si putini drajoni, se conduce usor cu monotulpina. Infloreste in perioada medie spre tardiva (finele lunii februarie – martie) si este de tip homogama cu tendinta spre protoginie. Fructifica mult si constant. Fructele sunt foarte mari (4,5 g) si rotunde. Randamentul in miez este de 48%. Maturarea se produce in decada a II-a a lunii septembrie. Este rezistent la ger si tolerant la unele boli. Se inmulteste numai prin altoire in cantitati foarte mici. Este recomandat in zonele favorabile culturii alunului, in regim de irigare.
Dacă vrei să faci profit uriaș dintr-o plantație de alun, trebuie să ai în vedere câțiva factori esențiali:
1. Alegerea soiurilor potrivite
Pentru o producție mare și de calitate, alege soiuri productive și rezistente la boli, precum:
- Tonda Gentile Romana – apreciat pentru calitatea superioară a miezului.
- Tonda di Giffoni – rezistent la boli și cu randament mare.
- Hall’s Giant – potrivit pentru zonele mai reci.
- Cosford – bun polenizator și cu producție ridicată.
2. Locația și solul ideal
- Climat potrivit – alunul preferă zonele cu ierni blânde și veri moderate.
- Sol bine drenat – evită zonele cu stagnare de apă.
- pH optim – între 6 și 7,5.
- Expunere la soare – asigură o creștere rapidă și un randament mare.
3. Distanțele de plantare și schema optimă
- Plantație intensivă: 4m x 2m – pentru mecanizare eficientă.
- Plantație tradițională: 5m x 4m – permite dezvoltarea mai bună a arborilor.
4. Îngrijirea corectă a plantației
- Tăieri regulate – pentru stimularea rodului.
- Fertilizare echilibrată – aplică gunoi de grajd și îngrășăminte cu azot, fosfor și potasiu.
- Irigare – necesară în primii ani și în perioadele secetoase.
- Protecția fitosanitară – combaterea dăunătorilor precum gândacul alunului (Curculio nucum).
5. Recoltarea și valorificarea nucilor de alun
- Perioada optimă de recoltare: septembrie-octombrie.
- Metode de recoltare: manual sau mecanizat, pentru eficiență maximă.
- Depozitare: într-un spațiu uscat și bine aerisit.
- Procesare și vânzare: poți vinde alunele în coajă, decojite sau procesate (ulei de alun, pastă de alune).
6. Cât de profitabilă este o plantație de alun?
- Un hectar poate produce între 2 și 3 tone de alune după 5-6 ani.
- Preț de vânzare: între 5 și 10 euro/kg pentru alune în coajă și 15-20 euro/kg pentru cele decojite.
- Investiția inițială: între 8.000 și 12.000 euro/ha.
- Profit estimat: între 10.000 și 20.000 euro/an după intrarea pe rod.
7. Canale de vânzare pentru profit maxim
- Export – cererea este foarte mare în Europa și Asia.
- Magazine bio și supermarketuri – mai ales pentru alunele ecologice.
- Industria dulciurilor și a ciocolatei – marile companii caută furnizori de alune de calitate.
- Vânzare directă online – creează un brand și vinde printr-un site propriu sau marketplace-uri.
